„ 12.04.2010: Ziua in care parintii mei au disparut, la fel si sora mea, Mina. Imi este extrem de dor de voi desi am uitat de existenta voastra.
Doar eu si fratele meu am reusit sa supravietuim, dar ne-au despartit la spital. El a disparut din raza mea vizuala de 8 ani deja, la fel ca si toata familia mea. Jeon Jungkook, nu stiu cine esti, dar mi-e dor de tine.
Memoria mea s-a sters dupa acel accident, de accea nu mai stiu mai nimic. Puri si simplu m-am trezit in camera ce imi daduse fiori, camera alba unde mereu miroasea a medicamente, camera de spital.
Cand am deschis ochii, primul lucru la care m-am gandit a fost "ce am". In fata mea au aparut doi necunoscuti care s-au dat drept parintii mei.
- Esti singura la parinti, draga mea.
De fapt aveam doi frati.
- Ti-a fost foarte rau, de asta ai venit aici.
De fapt, m-am jucat cu moartea.
Am acceptat minciuna nestiind ca este doar o poveste.
De atunci si pana azi, intr-o zi de joi, anul 2018, continui sa locuiesc intr-o casa straina.
De la varsta de 11 ani sunt intr-o continua minciuna, adevar fals.
Crezandu-i, mi-am dat seama de cine eram eu si "familia mea". Tata, un betiv agresiv care se crede rege. Mama, o tarfa ordinara care se drogheaza. Eu, o antisociala depresiva.
Mi-am uitat toti prietenii, nici nu stiam ca am asa ceva.
Locuiam in Busan, iar acum stau in Seoul.
Totul e o minciuna. Totul e o iluzie.
De cand m-am trezit cu ei in fata, aveam cosmar noapte de noapte, care era adevarul nespus.
Visam, ii visam. Eram in masina. Ascultam muzica. Totul era alb-negru. Cateva lumini slabe mai bateau in geamurile masinii si toti se uitau in fata. Eram intr-o continua linie. Pana cand, pe neasteptate se aude. Se aude ceva nedescifrat. Tipete taioase. Nu numai. Se vedea rosu. Era totul atat de sters, de parca l-ar fi sters cineva cu buretele.
- De ce continui sa visez asta, mama?
- Imaginatia copiilor din ziua de azi, draga. Isi dadu ochii peste cap.
Ceva nu e normal aici. Ceva nu se prinde bine..
Si de atunci si pana acum, si de acum pana mai tarziu, continui sa cred in ei.
Si totusi dupa un timp, se intampla.
A se intampla - Se va intampla. Se intampla. S-a intamplat. Ce? " - In memoria ei, JEON ABYGAIL JAE. (19 ani)
CITEȘTI
BIPOLAR
ФанфикшнMa jur ca nu e vina mea pentru cartea asta! (҂⌣̀_⌣́) Dar daca totusi va intrebati ce naiba ii si cu asta, mno binee. Deci sa va explic: Am fost ARMY 3 ani si dupa m-am lasat (cateva luni). Dupa care iarasi m-am luat cu BTS (adica acum) si ei m-au in...
