In ghearele umbrelor

I. Ceremonia Elementelor

Raisa Joyce, o adolescenta de 17 ani, cu parul lasat sa cada liber peste umeri in bucle de un degradé perfect de la roscat la blond, si ochi de un albastru intens precum apa limpede a Marii Caraibilor, isi flutura mainile prin aer in incercarea disperata de a scapa de emotiile ce pusesera stapanire pe ea. Ceremonia Elementelor - cel mai important eveniment din viata unui adolescent de 17 ani - urma sa inceapa in mai putin de o ora.

In timp ce Soarele aluneca cu rapiditate dincolo de linia orizontului, Raisa - sau Fox, care era porecla ei - cauta o rochie potrivita pentru un eveniment important precum era Ceremonia Elementelor.

- Cauti cumva asta ? se auzi vocea Aliciei, sora mai mare a Raisei, venind din spatele ei.

Raisa se intoarse rapid si ingrijorarea ii disparu de pe chip cand isi vazu rochia crem, lunga pana la genunchi tinuta de mainile grijuli ale sorei sale.

- Oh, credeam ca am pierdut-o ! spune Raisa expirand usurata, luandu-si rochia.

Alicia ramase tacuta, privind-o pe sora sa. Avea un sentiment ciudat ca astazi se va intampla ceva ce le va schimba vietile tuturor, dar incerca din rasputeri sa-l ignore. Poate e din cauza emotiilor, se gandi ea amuzata.

Raisa disparu din camera pe neobservate, lasand-o pe Alicia sa priveasca peretii de un alb imaculat, impodobiti cu tablouri ale unor pictori celebri.

- Ei bine, cum ti se pare ? se auzi vocea dulce a Raisei rasunand in toata incaperea.

Alicia isi intoarse privirea, surprinsa fiind de aparitia neasteptata a sorei sale. Era obisnuita sa fie speriata de Raisa care avea niste miscari de felina, dar nu credea ca va fi atat de pierduta incat sa nu o observe.

O analiza pe sora ei din cap pana-n picioare: rochia crem era mulata pe corpul ei zvelt, fiind in perfecta armonie cu buclele ei in degradé.

- Arati fabulos, spuse Alicia, dandu-i in sfarsit verdictul.

Raisa lasa un zambet sa-i apara pe buzele rosii asemenea unor flacari. Se intoarse catre masuta de toaleta de unde isi lua plicul negru care se asorta cu pantofii de aceeasi culoare.

- S-o facem si pe asta, spuse Raisa, simtind cum inima ii iese din piept de emotii.

Iesii impreuna cu Alicia din camera, avand grija sa inchida usa din lemn de abanos in urma ei. Coborara scarile, oprindu-se in bucataria mare, mobilata cu gust, unde ii gasira pe parintii lor. Mama lor, o femeie inalta si frumoasa, cu parul de un argintiu deschis asemenea norilor si ochii de un albastru pastel asemenea cerului, era imbracata intr-o bluza alba, asortata cu o fusta de un verde smarald, lunga pana deasupra genunchilor. Tatal lor era un barbat solid, cu umerii lati, parul de un galben pastel si ochi cenusii a caror blandete este usor de observat. El era imbracat intr-un costum negru, elegant.

- Doua pietre pretioase, spuse mama fetelor, afisand un zambet plin de iubire pe chip.

In timp ce se apropiau cu repeziciune de Cladirea Consiliului, Raisa nu se putea abtine sa nu se intrebe ce se va intampla. Era sigura ca din toate cee sase regiuni: Apa, Foc, Aer, Pamant, Lumina si Intuneric, ea nu ii apartinea aerului. Se vedea de la departare ca trasaturile ei nu erau deloc asemanatoare cu ale locuitorilor acestei regiuni. Intr-un fel ciudat, nici nu era atrasa in vreun fel de Aer. I se parea plictisitor sa manuiasca Puterea Vantului sau a Norilor. Nu era nimic special in aceste Puteri si nici nu te ajutau cu nimic intr-o lupta. Regiunile erau amenintate de ani buni de catre Umbre - spiritele noptii ce sorb esenta vietii dintr-un om obisnuit, asa cum era ea si ceilalti locuitori ai regiunilor. Singura forma de aparare pe care o aveau erau Puterile elementului ce domina Regiunea, in cazul de fata, nefolositorul Aer. Dar Raisa era sigura ca avea sa fie transferata in regiunea Intunericului sau in cea a Luminii. Puterile lor erau mult mai folositoare dupa parerea ei.