Cred că ar trebui să ma prezint. Zic si eu adică na nimic nu e obligatoriu dar măcar să ai si tu habar măcar cum mă numesc. Lăsând asta la o parte. Mă numesc Andrei in prezent cand scriu eu aceasta carte am 19 ani deci iti zic o amintire de cam acum 3 ani de zile 😂.
Începe amintirea
------------------------------
Intrasem clasa 10 si eram deja obisnuit cu colegii mei relativ nebuni in sensul bun al cuvântului. Sincer daca cineva ți-a zis vreodată că ești nebun o poti lua ca un compliment un om nebun e un om diferit si special .
Nu ma grăbeam sincer sa ajung la liceu pentrucă chiar dacă era cald si bine tot preferam sa stau in pat dar m-am dus vrei nu vrei ca ori ce elev român în prima zi de școală îmbrăcat în hainele bune de duminică si cu flori in mână. Nu te gândi că le duceam unei fete nah visezi prea frumos . Le aduceam diriginte mele minunate extraordinar de bună. Nu nu te gândi iar aiurea era bună doar atunci când imi motiva absentele când chiuleam .
Mergeam lejer si radeam in sinea mea de fiecare cuplu de îndrăgostiți.
Nu ma întreba de ce o făceam si acum o fac mise par usor penibili .
Ajung in fațaporți liceului sincer nu mai văzusem atata lume in curtea scoli de cand se băteau cei de a 12-ea
Părinți cu copii de mână ăștia de a 12-ea cu mașinile in parcare liceului . Plictiseala de pe lume jur . Si ca de obicei imi cautam colegii mai minunați in așa zisă tentativă de careu.
După 5 minute in care nu am văzut pe nimeni cunoscut .
Pana cand ii vad aranjati in cerc care își astepta colegul coleg de banca care aștepta să o văd pe diriga si mersul ei de pinguin pe tocuri .
