Insula Delincventilor

Capitolul 1

Mă uitam pierdută pe geamul autobuzului gri fără acoperiș. Soarele arzător îmi bătea fix în creștetul capului meu acoperit de păr șaten. Era o liniște mormântală în autobuzul plin cu delincvenți de prin toate părțile lumii.

Fata de lângă mine mă privește încruntată încă de când am urcat în chestia asta pe care ei o numesc autobuz. Mă analizează de sus până jos cu o privire ageră. Ochii ei căprui se uită atent la ai mei imediat ce îmi întorc capul spre ea. Părul ei șaten, tuns până la umeri, e jumătate decolorat și vopsit roz. Buzele ei groase se rotunjesc la unul din capete într-un mic zâmbet șmecher.

O ignor pe fată și mă întorc la privitul în gol. Uneori mă gândesc dacă chiar a meritat crima comisă, dar apoi mă gândesc la ce mi-a facut el mie și sinceră să fiu nu regret nimic. Seth Blackwood, un rebel din fosta mea școală, cucerea inima oricărei fete voia el, și se pare că din toate, el m-a ales pe mine. Pe atunci eram o mică tocilară, dar el, el m-a schimbat pe vecie. De când începusem să ies cu el, începeam să mă răsvrătesc împotriva părinților, gașca lui de motocicliști erau singurii mei prieteni. Sau așa credeam eu. De cum a avut ocazia m-a înselat cu prima curvă pe care a văzut-o, Cassandra Kolhead. Mereu era după coada lui încercând să ne despartă și se pare că a reușit, dar eu i-am despărțit pe vecie.

Cuprinsă în gândurile mele macabre nu îmi dau seama că am ajuns în fata școlii de corectie doar atunci când un gardian bine făcut și destul de înalt urlă la noi să ieșim din autobuz. De cum ies din autobuz o briză caldă îmi trece prin părul șaten creț făcându-l sa zboare în toate direcțiile. Dintr-o dată aud o voce feminină din spatele meu.

- Hei șateno, poți să îți iei părul de pe fața mea?

Când mă întorc dau de tipa ce stătea pe scaunul de langă mine în autobuz.

- Mda... spun plictisită în timp ce îmi pun tot părul pe umărul stâng și mă uit la ea.

- Storm. spune și întinde mâna spre mine.

- Zoe. spun și îi prind mâna mică in a mea.

Când mă întorc un bărbat mic de statură vine înspre grup cu o foaie în mană. Se oprește cam la câțiva pași de noi și se uită înspre noi.

- Bună ziua, delincventi. O să sărim peste introduceri și doar o să vă repartizez pe camere.

Bărbatul începe să strige niște nume și îmi dau seama că stam câte doi în camere. Oamenii din jurul nostru au început să șușotească între ei și să se grupeze cu colegul de cameră.

- Storm Evans cu Zoe Atwater.

Mă uit în dreapta și dau de ochii căprui ai lui Storm. Se uită preț de câteva secunde la mine, iar apoi îmi zâmbește.

- Se pare că o să fim colege de celulă, șateno. spune și îmi dă cu pumnul ușor în umăr.

Înaintez cu Storm în dreapta mea spre blocul în care se află camerele. Așezate în rând cu ceilalți delincventi ne așteptăm rândul ca să intrăm. De cum ajungem în fața scărilor clădirea pare și mai înalta. Institutul cu dormitoare are 5 etaje și are o culoare gri spălăcită. Urcăm scările din beton, iar în față ne așteaptă un gardian. Când ne vede ne întreabă:

- Numele, spune, uitându-se spre foile din mâna lui.

- Atwater și Evans, îi zic, uitându-mă în jur plictisită.

- Aici. Camera 428 etajul 4 blocul D. spune și ne face semn cu capul spre intrare.

De cum pășim în clădire încercăm să trecem spre scările care duc spre blocul D, dar cineva se bagăin fața noastră. Două fete, una înaltă și blondă cu ochii căprui și una scundă cu părul tuns scurt până la umeri cu ochii de un amestec de verde cu maro.

- Unde credeți că vă duceți nou-venitelor? spune cu un ton răutăcios tipa scundă.

- Cine te crezi tu să te bagi în fața mea, pitico? spun aplecându-mă spre ea.

- Lasă-le, Claire. Hai să mergem până nu ajungem din nou la carceră. spune blonda și o prinde de umăr.

- Bine. Chiar nu știi să te distrezi Soph. Apropo creațo, să știi că nu am terminat cu tine. spune tipa scundă și trece pe langă noi rapid alături de blondă. În drumul ei mă lovește cu umărul. Mă întorc rapid spre ea care încă se uita la mine și îi arunc o privire urâtă. Mă întorc spre nenumăratele scări când simt mâna lui Storm pe umărul meu.

- Hai să mergem până nu ajungem la carceră. spune Storm imitând-o pe blondă, pe care aparent o cheamă Sophie.

Înaintăm pe ușa dublă maro și dăm de scările gri care ne conduc în camera noastră. După câteva minute ajungem la etajul 4. O luăm la dreapta pe hol așa cum ne spune săgeata atârnată de tavan cu litera "D" arătându-ne direcția. Dupa ce ajungem pe hol facem stânga și chiar în fața noastra, pe colțul unei cotituri apare litera blocului D imensă desenată cu vopsea neagră. Mergem în liniște pe holul lung plin de geamuri înalte până în tavan uitându-ne după celula noastră. Ajunse în capăt dăm de camera 428. Trag de ușa grea de metal și imediat rămân inmărmurită. Două paturi de o singură persoană zac de o parte și de alta a camerei destul de mari. Lângă ele stau 2 noptiere mici maro, nu foarte înalte. Chiar în fața stă un dulap dublu plin cu lucrurile noastre ajunse aici înintea noastră, iar de o parte și de alta a dulapului stă câte un birou pe care se află carți, caiete și alte lucruri. Intru pe ușa de lână biroul din partea stângă a camerei și dau de o baie de mărime medie cu o cabină de duș, o toaletă, o chiuvetă și un dulap cu prosoape. Ies din baie și mă așez pe pat. Salteaua e foarte moale și mă face să mă întind pe ea și să nu mă mai ridic. Îmi pun capul pe pernă și mă gândesc la toată lumea de acasă, iar când mă gândesc la orașul meu imediat îmi fuge gândul la fostul meu cel mai bun prieten. A dispărut acum 6 luni fără urmă, ca și cum s-ar fi evaporat. Cu o zi înainte să dispară ne-am certat foarte rău și a zis că o să dispară cu totul din viața mea. Atunci nu știam ce înseamnă, dar după câteva săptămâni am înțeles. A dispărut fară urmă, fară să își ia măcar adio.

În timp ce eu mă gândeam la Jayden, se aude o bătaie puternică în ușă. Tresar și mă ridic din pat. Deschid ușor ușa și o văd pe Sophia, tipa blondă, stând la mine în ușă. Ies cu totul pe ușă și mă uit stânga dreapta crezând că o să o văd și pe tipa pitică.

- Nu e aici. spune ea uitându-se în dreapta pe hol. Am venit aici să iți zic că îmi pare rău pentru ce a făcut azi Claire. spune uitându-se în ochii mei.

- Nu-i nimic. Zoe. spun și întind mâna spre ea.

- Sophia. spune și îmi prinde mâna într-a ei.