Memoriam. Mausoleum

01.01

Stau două umbre în casa mea,
Şi-ncerc de sute de ori să
Mă uit în ochii lor.
Fără să pot.

Stau eu în fața acestora,
Cu o scrumieră în care-mi sting
Speranța de zi cu zi.

Stă în colțul opus al camerei,
Diametral cu patul meu
O oglindă, pe care o ascund
Cu fumul de țigară.

Lângă patul meu zac cuvinte,
Mototolite egoist,
Scrise cu cerneală
Şi bătăi de inimă, pe secundă.

În pat stau eu,
Sau alter ego-ul cu care rezonez
Timid, ma confesez
Şi plictisit,
Îmi întinde o hârtie.

Întind şi eu pe ea,
Ce simt, ce cred şi ce vâd.
Demoralizată, o arunc
Lângă pat.

Şi bătăi de inimă, pe secundă,
Scrise cu cerneală.
Mototolite egoist,
Lângă patul meu zac cuvinte.