Fenomenele cosmice trăznite nu sunt ceva nou în zona munților Urali din Rusia: în 2018 s-au făcut 59 de ani de când partea nordică a Uralilor a fost gazda unuia dintre cele mai fascinante mistere nerezolvate ale epocii moderne.
Grupul era alcătuit din studenți și absolvenți ai Universitații Tehnice de Stat din Ural, toți având experiență în expediții. Excursia, organizată de Igor Dyatlov, în vârstă de 23 de ani, avea ca scop explorarea pantelor muntelui Ortoten din partea nordică a Uralilor și a început pe data de 28 ianuarie 1959. Yuri Yudin, singurul supraviețuitor al expediției, s-a îmbolnăvit chiar înainte ca echipa să ajungă pe vârf și a rămas în urmă, într-un sat. Ceilalți nouă și-au continuat călătoria și, după cum se vede din fotografiile developate de pe rolele de film recuperate de investigatori, și-au instalat tabăra în seara de 2 februarie pe panta unui munte de lângă Ortoten.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Muntele e cunoscut de localnicii din tribul indigen Mansi sub numele de Mkholat Syakhl, care s-ar traduce ca „muntele morților", deși n-aș băga mâna în foc pentru asta, pentru că în jurul fiecărei povești ciudate se construiesc alte povești și mai ciudate. Totuși, decizia de a campa pe panta muntelui nu prea are sens. Grupul se afla la un kilometru și jumătate de o pădure, unde ar fi putut să se adăpostească în condiții mai sigure la temperaturi atât de joase. Nu păreau să fie presați de timp și e chiar ciudat să-ți așezi tabăra pe munte în loc s-o instalezi în pădure.
Probabil că Dyatlov nu voia să piardă distanța pe care o acoperiseră sau a hotărât să exerseze camparea pe panta muntelui, a declarat Yudin pentru St. Petersburg Times în 2008.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tabăra avea să fie ultima pe care a organizat-o vreodată grupul. Dyatlov spusese că echipa ar trebui să se întoarcă pe 12 februarie anul acela, dar mai spusese și că erau șanse să întârzie mai mult decât era de așteptat. Alarma s-a dat abia pe 20 februarie, iar tabăra a fost găsită de echipele de salvare în data de 26 februarie.
Când au sosit investigatorii oficiali, au notat că pânza corturilor părea a fi fost tăiată din interior și au găsit urmele de pași a opt sau nouă oameni care părăsiseră corturile și se îndreptaseră spre pantă, în direcția pădurii. Potrivit investigatorilor, grupul a plecat fără bocanci sau echipament, iar urmele de pași sugerau că merseseră fie desculți, fie în șosete. Cu alte cuvinte, și-au sfâșiat corturile și au alergat în grabă prin zăpada înaltă până la brâu, deși nu s-au găsit dovezi că ar fi fost în preajmă alți oameni sau că cineva din grup avea intenții rele.
