O aventura cu vampirii

Capitolul 3 - Vesti noi... neasteptate

        Era o camera mare, cu trei paturi, dulapuri, un birou, o masa mare rotunda in mijlocul camerei inconjurata de fotolii imbracate in matase rosie. Gaseai tot ce ai fi gasit intr-o camera normala  doar ca totul era mai mare iar mobila era eleganta, imbracata in argint si matase. Felix si Demetri ne-au aruncat inauntru dupa care au intrat si ei si au inchis usa. S-au facut comozi pe doua din fotoliile din jurul mesei apoi au inceput sa ne priveasca . In privirea lor se vedea clar dorinta de a ucide. M-am asezat si eu in asa fel incat sa ii pot privi in ochi.  

—     Deci ce se intampla acum? Noi stam aici si voi ne paziti pana vine Aro sa ne omoare? 

—     Daca ar fi vrut sa va omoare ar fi facut-o pana acum.

—     Si atunci? Ne dam facebook-ul  si devenim cei mai buni prieteni?

—     Nu imi mai vorbi asa, omule! Iti sunt cu mult superior tie!

—     Nu te mai da  mare in fata oamenilor, Felix! Stii ca lui  Caius  nu ii palce asta! Vrei sa te omoare pe tine in locul lor? Si tu omule,nu ne mai face probleme!

Trrrrrrrrrrrrrrr trrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

—     Cui ii suna telefonul?

—     Liniste omule! E Aro!

       Felix s-a retras sa vorbeasca cu Aro insa conversatia a fost scurta si Felix  s-a intors repede cu un ordin de la Aro. Conducatorii vroiau sa fim duse la ei imediat.   

        Holurile astea incep sa ma infioare deja. Daca au camera asa frumoase ar putea si ei sa puna tapet pe pereti sa nu mai arate asa rau. Bine ca se vede usa .

—     Bine ati revenit!

         Oare de ce Aro asa prietenos? Nu pare sa se prefaca si totusi e vampir si din ce stiu eu despre el uraste oamenii. Si atitudinea tacuta a  celorlalti doi conducatori e stranie. Ceva imi scapa aici! Dar ce?

—     Cara, mai am niste intrebari pentru tine daca esti amabila sa imi raspunzi. Intrebari despre viata ta.

—     Credeam ca mi-ai vazut viata.

—     Da dar vreau sa fiu sigur. Cum ii cheama pe parintii tai?

—     Tamita si Marius.

—     In ce an te-ai nascut si unde?

—     26.07.1996 in Bucuresti, Romania.

—     E clar! spuse in timp ce se intorcea spre Marcus si Caius. Ea e!

—     Ce sunt? Imi  scapa ceva si vreau sa stiu daca aveti de gand sa imi spuneti si mie ce se petrece.

Aro se uita la mine zambind larg, fericit si spuse:

—     Tu, draga Cara, esti fiica mea!

—     Cum?????? Wow! Stai! Cum????? E imposibil! Esti vampir iar eu sunt om si am un tata si il cheama Marius!

—     Nu, draga mea! Esti fiica mea si daca nu ma crezi suna-ti mama.

—     Crede-ma as face asta dar stiu ca va rade de mine si va crede ca am inventat tot.

—     Nu va zice asta! Sun-o!

        M-am uitat la Maria si la Elena. Aveau aceeasi expresie derutata ca si mine dar au dat aprobator din cap. Daca ele cred ca ar trebiu sa sun asa voi face. Sunt constienta de faptul ca vampirii vor auzi toata conversatia. Dupa cateva sunete de apel m-a intampina o voce ingrijorata: 

—     Cara, ai patit ceva?

—     Nu mama! Stai linistita! Te-am sunat in legatura cu altceva si vreau sa fii foarte sincera cu mine!

—     Bineinteles! Ce vrei sa stii?

—     M-am intalnit cu clanul Volturi! Aro zice ca e tatal meu! E adevarat? Nu uita, sinceritate!

—     Pai ………. nu stiu ce sa zic …….. da …………… Aro e tatal tau.

—     Si Marius? De ce m-ai mintit? 13 ani?

—     Nu am vrut sa te mint! A trebuit sa te protejez!

—     De cine? De tata? Ce putea sa imi faca? Sa imi bea sangele daca i-as fi spus ca am luat un 5 la scoala?

—      Scuze, Cara! Eu ………… eu nu mai pot sa zic nimic ……….. intreaba-l pe tatal tau!

—     Bine! Mai vorbim!

—     Pa, Cara!

—     Deci, ……….

—     Deci fata mea, de unde vrei sa incep?

—     Pai ……. de la inceput! Cum v-ati intalnit, cum m-ati avut si ce s-a intamplat apoi de am crescut cu un alt tata.

—      Ne-am intalnit cand ea era in liceu, eu ma dadeam drept profesor.  Ne-am placut din prima clipa. I-am zis ca sunt vampir  dar nu a deranjat-o asa ca am inceput sa iesim impreuna  pana cand ……….

—     Pana cand?

—     Pana cand au aflat parintii ei. Vezi tu, ei ma considerau un monstru si nu vroiau ca fiica lor sa se vada cu mine.

—     Si voi ati lasat lucrurile asa?

—     Nu! Ne vedeam,  insa  in secret. Ma urcam noaptea pana la fereastra ei si pierdeam multe nopti impreuna. Dar ne-au prins iar si nevrand sa ii fac probleme femeii pe care o iubeam m-am intors in Italia. La o saptamana dupa intoarcerea mea am primit o scrisoare de la bunicii tai. In scrisoare ma faceau monstru si imi adresau tot felul de insulte …… descoperisera ca Tamita era insarcinata. Am incercat sa ma intorc, dar fara nici un rezultat, nu ma mai puteam apropia de mama ta.