Profesorul de istorie

Capitolul 1

Daca nu schimbi nimic, nimic nu se schimba. (Tony Robbins)

Chinul era una, dar cu totul alta agonia pura. In momentul de fata eu aveam parte de cea din urma. Am strans din dinti încercând sa ma gândesc la cu totul si cu totul altceva si sa ma calmez. Dar fara succes. Cum ai putea sa fii calma când stai intinsa intr-o balta de cafea si cioburi de cani spare iar pe deasupra o mare parte de cafeaua care in loc sa urmeze legile fizicii si sa se rastoarne pe podea s-a varsat pe mine. Situatia ar fi foarte amuzanta si as rade cu hohote daca nu as fi eu victima si cafeaua nu ar fi atat de fierbinte. Pe deasupra dobitocul care sa izbit in mine sta si priveste impasibil in jos la mine cum incerc sa ma ridic din mizeria provocata.

- Candice esti bine? intreaba colega mea Sally venind in graba cu un prosop curat.

- Sunt in regula, mormai eu in barba inca încercând sa nu fac o scena.

Imi era frica sa nu fiu data afara. Eram in New York de doar cateva saptamani si asta era singurul job care l-am gasit care se plia perfect pe programul meu de la facultate. Plus Mark ,seful nostru, era in spate in biroul lui si daca ma apucam sa fac scandal sigur o incurcam. Clientul nostru , stapanul nostru. Nu asa se spune?

Impreuna cu Sally curat mizeria facuta iar dupa ce termin ma uit la dobitocul care scrie mesaje pe telefon. Cat tupeu pe capul lui , dupa ce ca el s-a izbit in mine nici macar nu are bunul simt sa isi ceara scuze.

Ma intorc la tejghea sa ii iau comanda dobitocului iar când astept deja cateva secunde bune pana sa ma observe imi dreg glasul.

- Doriti ceva domnule? il intreb eu pe un ton dulce-acrisor.

El se uita in sfarsit la mine de parca abia acum m-ar fi observat pentru prima oara. Si ranjeste cu ochii atintiti in decolteul meu. Asta e picatura care a umplut paharul. Ma pregateam sa ii spun cateva cuvinte foarte frumoase când privesc in jos si observ si eu ce i-a captivat privirea.

Camasa alba in care eram imbracata avea o pata imensa de cafea in toata zona bustului iar materialul subtire acum ud permitea sa se vada sutienul meu de culoare alba.

- Drace , ingaim eu in barba si ma retrag in camera din spate cat de repede pot.

-Sally, strig eu. Sally! Vino!

Ea vine in graba si când ajunge in dreptul meu isi reazama mainile de genunchi pentru asi putea trage rasuflarea.

- Ce ?! spune ea cu rasuflarea taiata. Am crezut ca ai patit ceva..

Nu apuca sa termine propozitia ca in camera da navala Paul, unul dintre bucatarii din restaurant . Cel mai chipes dintre ei , cel putin. Paul era un tip inalt cu parul si ochii de culoarea ciocolatei. Era cam de varsta noastra dar fizicul lui bine sculptat si fata lui dura il faceau sa para mai matur decat era de fapt.

- Ce s-a intamplat, am auzit tipete? spune el dupa care ma vede pe mine si se apuca de ras.

- Draguta privelistea , imi face el cu ochiul iar eu ma apropii de el si ii dau un ghiont in stomac.

- Nu te mai rade , nu e deloc amuzant. Sally acopera-ma tu pana reusesc eu sa usuc camasa. Oricum nu e multa lume in restaurant.

- Ok. Dar grabeste-te e aproape amiaza si stii ce zarva va fi aici, spune ea si paraseste incaperea.

Paul inca se uita la decolteul meu. Barbatii! Toti sunt niste porci.

- Ai de gand sa stai sa te holbezi toata ziua ? il chestinez eu.

- Nu m-ar deranja , ranjeste el. Dar am o presimtire ca pe iubitul tau l-ar deranja.

Ma uit la el cu o fata perplexa. Ce tot spune el acolo? Am un iubit si eu nu stiu de el? Oh salut iubitule de care eu nu stiu, cum e ziua ta , caci a mea e un pur cosmar. Ce n-as da sa fiu acasa in pat sub patura mea cea pufoasa si uitandu-ma la noul episod din Riverdale. De ce trebuie viata sa fie asa grea?