Aleasa Lui

Capitolul 11

Alexander P.

Abia a trecut si noaptea asta,urasc asa de mult balurile astea. Presupun ca Kassy fierbe de nervi pentru ca nu a fost invitata. Dar ma intreb de ce,totusi,e aleasa mea. Ahh firar.
Ma dau jos din pat si ma imbrac rapid pentru ca vreau sa fac o scurta plimbare inainte de micul dejun.
Este ora 05:30,perfect,am timp.
Ies din camera si incep sa ma plimb pe holuri incercand sa gasesc iesirea spre curte,chiar daca am mai fost pe aici de 7 ori,locul asta este imposibil. Parca s-ar schimba de fiecare data.
Pe holuri sunt tablourile pictate in anii anteriori,in unele din acestea apar si parintii mei... ahh.

30 de minute mai tarziu

Locul asta ma enerveaza deja,unde este iesirea spre curte!?

-...nu stiu Judith,v-am mai spus,nu sunt genul...
-Nu trebuie sa fi,trebuie sa simti Kath.

Ce doamne se intampla? Kath? Kathleen Di Quincey? N-are cum,a murit acum 7 ani.

-Este complicat,nu stiu,pot incerca.

Incerc sa ma uit prin crapatura usii sa cad cu cine vorbeste Judith,dar imi este imposibil sa cad ceva. Nu pot impinge nici de usa doarece aceasta scartaie,dar vreau sa stiu cine este aceasta Kath. Oare este Kathleen? Nu,n-are cum. Oare K-ul de pe mana mea vine de la Kathleen? Aghhhh,ce prostii ,Kathleen Di Quincey a mutit odata cu parintii ei acum 7 ani iar K vine de la Kasst,da,pe Kassy o iubesc. Trebuie sa plec de aici,clar nu imi face bine sa aud aceasta conversatie.

Intre timp

Kathleen P.

Nu pot sa dorm,doamne,ziua asta m-a dobirat total,vreau sa mai vorbesc cu Judith.
Oare cat este ceasul? 05:40 wow... stiam ca sunt matinala,dar nici chiar asa.
In orice caz,ies afara si ma indrept spre biroul lui Judith. Din fericire il gasesc dupa 10 minute de invartea.
Bat la usa si sunt primita cu o voce calma,vocea lui Judith.
-Intra.
-Buna dimineata,scuzati-am de deranj.
-Nu este nimic Kath,nu ma deranjezi deloc.
-Dar,cum de nu dormiti?
Judith incepe sa rada.
-Spiritele nu dorm.
-Ah,bine de stiut.
-Si,cu ce te pot ajuta?
-Ah da,am venit sa vorbim despre ce mi-ati spus mai devreme,despre Alexander...
-Si ce anume vrei sa sti?
-Orice,nu ma descurc,nu stiu ce sa fac.
-Dar vei sti.
-Va rog,nu stiu Judith,v-am mai spus ca nu sunt genul...
-Nu trebuie sa fi,trebuie sa simti Kath.

In timp ce Judith imi vorbea,ma simteam de parca cineva asculta conversatia noastra,nu puteam sa ma uit deoarece nu vedeam de usa.
-Este complicat,nu stiu,pot incerca.
-Este in regula,sa sti ca familia Di Quincey erau renumiti pentru ajutorul lor in dragoste. Este ceva specific acestora. Deci nu trebuie sa fi asa speriata. Totul va venii de la sine,doar ai incredere in instinctele tale si vei reusi.
-Multumesc Judith.
-Nu ai pentru ce,ar trebui totusi sa incerci sa mai dormi,este pres de dimineata,plus inca esti obosita.
-Da,aveti dreptate,la revedere.

Spun si ies din biroul acesteia. Locul asta este prea mare,nu cred ca am sa ajung in dormitorul meu in timp util. Mai bine explorez si eu putin pe aici,sunt curioasa sa vad ce se mai gaseste pe aici.
Ajung intr-un coridor lung care are atarnate pe pereti,tablori mari in care apar multe persoane. Presupun ca astea sunt ,,Tablourile Royale,, , ma indrept spre unul pe care scrie ,,Pictat in 1717,, doamne, cat a mai trecut,ma uit putin peste acesta si observ doua persoane cunoscute,Nick si Alex. Fetele lor au ramas la fel,tot ceea ce difera este freza lor. Amaindoi aveau par lung,ceea ce ma cam amuza,pentru ca din punctul meu de vedere lui Alex nu ii sta bine deloc cu par lung. Nici Nick,yex,te rog,nu. Langa Alexander mai apareau 2 persoane care semana mult cu el. Presupun ca aceeia au fost parintii lui. Hmm,Alexander chiar seamana cu mama lui.

-Nu ar trebui sa dormi?
Se aude o voce autoritara din spatele meu. Era Alexander...
-Haha,ce pot sa spun,a stai...,,Tu nu ar trebui sa dormi?,,
-Ahh,ce faci aici?
-Dupa cum se poate observa,ma uit la tablouri. Ce pot sa spun ,frumoasa tinuta.
-Ahhh
-Apropo,nu iti sta bine deloc cu par lung.
Spun si incep sa rad.
-Da,esti foarte amuzanta,acum du-te si dormi!
-Staaai,nu ma trage de mana. Te urasc!
-Da,stiu asta.