Eu sunt Andrew, am 15 ani, și locuiesc în Redville,alaturi de părinții mei. Duc o viață frumoasă. Într-o zi, pe când ma întorceam acasă de la școală, o dubă neagră a oprit în stânga mea.Şoferul lăsă geamul fumuriu în jos.
Șofer : Tinere, îmi poți spune te rog cum ajung la primărie? În spatele geamului fumuriu era un om bine-facut, dar care părea după moacă cam de om rău. Cu toate astea, gândindu-mă puțin, am spus :
Eu : Da, desigur. Mergeți tot în față,apoi o luati la dreapta. Peste 300 de metri o luati la stânga, și gata. Ați ajuns la primărie.
Șofer : Uh...e cam complicat... Nu dorești sa vii cu mine? Ca să-mi poti explica mai bine?
Atunci, am stat puțin, și gândindu-mă,am zis:
Eu : Da, de ce nu...
Șofer : Urcă în spate.
Am urcat,iar în spate erau 2 oameni, care mi-au pus o batistă ciudată la gură. Am adormit instant, trezindu-mă într-o cameră rece, care avea doar o saltea așezată pe jos. Eram confuz. Nu știam unde ma aflu.Dintr-o dată s-a deschis ușa camerei, după care era același bărbat la care m-am urcat în mașină.
Eu : U-unde sunt?
Bărbat : Ești la vila mea. De acum îmi ești sclav. Aici e camera ta.Nu ai voie sa ai vreun contact cu lumea de afară. Jenny îți va arăta mâine toată casa.Acum culcă-te, mâine ai de lucru!
După care ușa se trânti cu forța de perete. Nu știam ce se întâmplă. De ce fix eu? Nu stiam nici măcar în ce țară sunt... Plângând,m-am așezat pe salteaua murdară care zăcea pe podeaua rece. Am adormit, printre lacrimi. Am fost trezit de o alarmă puternică. Am ieșit din cameră, unde era o femeie mai bătrână cu mult decât mine, cam la aproximativ 50 de ani.
Femeie : Tu ești Andrew Garcia, nu?
Eu : D-da...
Jenny : Eu sunt Jennaria, dar poți să-mi spui simplu : Jenny. Vino sa îți arat ce avem de lucru azi.
M-am dus după ea, intrând într-o bucătărie mare.
Jenny : Astăzi vei fi la oale. Știi sa gătești?
Eu : D-depinde...
Jenny : Știi sa gătești Risotto cu sos de ciuperci?
Eu : Ce-i ăla risotto?
Atunci, Jenny a strigat un nume, care, cred ca spunându-l corect este "Cayla".
Apoi, în bucătărie a intrat o fată sfioasă, cam de aceeași vârstă cu mine...
Jenny : Ea este fiica mea, Cayla.
Eu : I-imi pare bine...
Cayla : La fel!
După care, acel om care a și inceput toată dilema a intrat pe ușă.Instant, pe fața Caylei se putea observa o oarecare teamă față de acel om...
Jenny : Domnule Vern, este vreo problemă?
Vern : Da.Diseară va veni familia unui prieten, vreau să pregătiți o cină ca la carte.Să fie toată casa lună și bec, altfel vă împușc în cap pe toți, ați ințeles?! spuse asta răstindu-se, inainte să părăsească încăperea.
Aha, deci pe tip îl chema Vern...Pare totuși cam trist...Trebuie să aflu mai multe.
Eu : Cayla, vrei să mergem să săpăm pământul florilor din grădină?
Cayla : Da, de ce nu...
Am mers în grădină, unde ne-am apucat de săpat
Eu : Tu...Tu de ce esti aici? De când ești aici?
Cayla : El...el e tatăl meu...
Eu : Păi si de ce e așa de nervos pe absolut toată lumea?
Cayla : Păi știi...eu mai aveam un frățior mai mic...Din cauza certurilor cu tata, intr-o zi, mama mea s-a împușcat, dar luându-l și pe fratele meu cu ea...
Eu : oh...ești bine?
Cayla : Dah...am avut 3 tentative de sinucidere dar dah...sunt ok...
Se citea pe fața ei că nu e ok...Dar nu merită așa ceva...E frumoasă...Mult prea frumoasă.Trebuie să fac cumva ca să putem ieși de aici...AMÂNDOI
CITEȘTI
Pierdut printre necunoscuți
Teen Fiction"Libertate! În sfârșit libertate! Am reușit sa scap de acel jug! Nu pot sa cred ca am scăpat!" este introducerea în coșmarul lui Andrew, care este răpit și torturat, apoi urmând sa scape de sub acel jug, sa fie pierdut într-un oraș căruia nu-i știe...
