Așadar, se vede pe fața mea că sunt îndrăgostit de Cayla. Dar îndrăgostit nebunește. Vreau să o fac să fugă cu mine, dar este mult prea greu. Oriunde te uiți în jur, camere de luat vederi. Camere de luat vederi la etaj, în dormitoare, chiar și în baie. Oriunde ai merge, te simți nesigur. Totuși, eu unul sunt destul de tupeist încât să o iau pe Cayla, și să fugim naibii de aici. Așadar, cred că cel mai bine e să mă gândesc la un plan. Până acum, n-am închis niciun ochi. M-am gândit. Am cântărit, pro și contra. Ce s-ar întâmpla dacă Vern ne-ar prinde? Probabil ne-ar tortura, până la ultima suflare. Moaca lui nu-mi inspiră prea mult că are spiritul umanității, deci cu siguranță ne-ar tortura fără milă. Dar, totuși dacă cu ajutorul unui miracol divin am reuși, am putea trăi fericiți, și poate într-un final, vom avea o viață bună. Mai bine, hai să încerc.
2:25 - Încă o dată, gândindu-mă bine, mă ridic din pat. După ce am făcut duș, mi-am scos din dulapul care, spre mirarea mea, era plin de haine, cele mai negre haine pe care le-am putut găsi. Mă schimb, și cu o grijă nespus de mare, pășesc pe podea. Pe vârfuri, încet, cu fața de diavol a lui Vern în mintea mea. Glasul lui, atunci când a spus cuvintele alea blestemate: „De acum îmi ești sclav.". Ies, cu grijă din cameră. Pășesc pe scări, urc la etaj, unde este camera Caylei. Am ajuns. Mult succes ca, acum, să intru în cameră. Îmi încerc norocul. Apăs pe clanță, și spre suprinderea mea, clanța la care mă așteptam eu să fie închisă, era chiar deschisă. Intru, huh, ce cameră gri, fără culoare, un pat, un dulap și un televizor. Mă apropii ușor de Cayla, și îi șoptesc ușor la ureche:
-Cayla, prințeso, trezește-te repede, nu avem mult timp la dispoziție.
-Huh, ce? spune ea în timp ce își freacă ochii confuză.
-Mâine seară, la ora 2:35. Să ai bagajul făcut, și să fii în fața ușii camerei tale. Atât îți spun acum, vorbim de dimineață când o să fim singuri. Noapte bună. Spunând asta, o pup ușor pe frunte, după care ea adoarme imediat la loc. Mă întorc în camera mea, unde mă schimb la loc, și mă arunc în pat. Da, azi a fost o zi foarte agitată. Dar, dacă asta mi se pare stresant, oare cum o să mi se pară „marea evadare?". Rămâne de văzut. Abia aștept să-i văd reacția Caylei, mâine dimineață când o să-i spun planul meu.
//
scuze de inactivitate, mersi Delia că mi-ai amintit că am și cartea asta:))
CITEȘTI
Pierdut printre necunoscuți
Teen Fiction"Libertate! În sfârșit libertate! Am reușit sa scap de acel jug! Nu pot sa cred ca am scăpat!" este introducerea în coșmarul lui Andrew, care este răpit și torturat, apoi urmând sa scape de sub acel jug, sa fie pierdut într-un oraș căruia nu-i știe...
