Life as it is

capitolul 4

- Ah.. nimeni.. spun roșie la fata, fiindcă se vedea de la o posta ca bietul băiat și-a dat seama că urma să-l bârfesc. Hai Larisa, să nu întârziem.

Pe fata lui apare rânjetul acela tipic, se întoarce și pleacă. Larisa începe revoltată să turuie:
- Doamne, dar acel băiat nu știe ce sunt bunele maniere? Adică vine spre noi si ne întrerupe discuția. Mama lui nu l-am învățat că nu se face așa ceva?! Ce specimene mai găsești în zilele astea... nu îmi vine să cred. Așa, continuă ce aveai de spus. Cine era în spatele tau?
- El.
- Cum?! El?! Asta fără maiere?
- Da, el... si sa știi că are un nume
- Aham... nu mai spune. Îl cunoști?
- Cam da, eram prieteni foarte buni mai de mult, dar acum nici numele meu nu si-l amintește. Mi-a zis Erica!
- Ce urat din partea lui... nu îmi place de el!
- Mda...
Mergem în clasa, care e luminată de razele calde ale soarelui, mă așez în banca mea și observ că Ștefan, colegul meu de banca, lipește. Yey... azi iar sunt ținta profesorilor. Ce bucurie pe capul meu! Se poate mai rău?
- Buna ziua clasă! Astazi vom găzdui un băiat de la o clasă mai mare, deoarece participă la niste concursuri extraculiculare si va face meditații cu fiecare din profesorii cu care veți face ore. [O nu... te rog, spune că nu e el... te rog]. Numele lui este Albert. Hai, intra!
Intra in încăpere, mă vede si ii apare iar rânjetul ala enervant pe fata. Se asează fix lângă mine, Stefan lipsind. [De ce lipsește fix azi?! De ce?]
- Salut din nou, mă bucur să te văd.
- Salut... spun mai mult sictirita decât încântată.
- Ce avem prima ora? spune el încercând să mă enerveze, fiindcă vede că încerc să mă concentrez la ultima lecție predată.
- Logică... să știi că profesorul nostru e foarte de treaba data nu vorbești, așa că șșșt.
- Dar încă nu a venit.
- Exersează tăcerea, încerc să mă concentrez.
- Ai vreo problema cu mine? Văd că nu te porți normal.
- De unde știi tu cum mă port eu de obicei?
- Ziceam si eu... nu prea pari în apele tale.
- Sunt cat se poate de ok.
Si aleluia,vine profesorul. În sfârșit i-a pierit cheful de vorbă.
- pauza dintre cursuri-
Offff....iar ii vad pe cei doi amorezati sarutandu-se, iar Larisa îmi acordă privirea aceea "ești cumva geloasa?" iar eu îmi dau ochii peste cap. Albert ne vede, si parca intenționat, o sărută pe Alessia. Mi-am dat seama că vrea să vadă ce reacție am, așa că îi fac jocul si merg la primul băiat pe care îl văd și pe care îl cunosc cat de cat, si il iau în brațe. Intr-o fracțiune de secundă, ii dispare zâmbetul, o ia de mână și pleacă spre alt coridor. [Am castigat!]
-dupa 6 ore-
Mă despart de Larisa si o iau la pas spre casa, singură, ca de obicei. Îmi pun căștile in urechi, dau play la playlist -ul meu favorit si încep să fredonez. O țin tot așa cam 15 minute, când o casca îmi este smulsă.