𝐥𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐲𝐨𝐨𝐧𝐠𝐬

10

CAPITOLUL ZECE

 

Pentru câteva minute, blondul doar statu nemișcat in tocul usii uitându-se la liliachiu. Iubea sa vada cum doarme, dar ultimele sale cuvinte spuse in somn îi făcură inima sa se rupe in mii de bucatele. Nu voia sa simtă aceeași durere pe care o simțise acum ceva timp. Ceva ce aproape nimeni nu stia, dar nici nu trebuiau sa afle. Voia sa-i spună lui Jimin, avea încredere in el, dar stia ca se va ajunge la o situație similară cu cea de acum si va pleca. Exact cum au plecat și ceilalti acum ceva timp.

Ochii începură sa-i lacrimeze fara sa-și dea seama, iar ștergându-le rapid, iesi din camera baiatului după ce-l mai admira odată. Nu stia cât avea sa fie plecat, dar trebuia sa-și noteze ca dacă liliachiul spune ceva, o face și nu glumește, chiar dacă mai mult i-ar fi plăcut sa glumească. Își trase nasul și pleca din camera lui, închizând usa încet și făcându-și drum spre a sa. Avea de gând sa doarmă toată ziua și se bucura ca nu mergea la serviciu toată săptămâna. Cel mai prost era faptul ca mâine era ziua sa de naștere, iar cel mic probabil uitase de nervi.

━ ≭

După ceva vreme, când in tot apartamentul se lasă liniștea, Jimin decise sa se trezeasca. Își suna rapid fratele spunându-i ca trebuie sa se mute din apartament urgent și întrebându-l dacă putea sta la el. Acesta aproba fericit mai apoi Jimin începând sa-și ducă cele patru valize cu toate lucrurile lui jos după ce le termina de aranjat. Când se trezi, desigur ca observa cămașă ce-i amâna caldura corpului, dar nu îndrăzni sa comenteze și pur și simplu o ignora.

Gandul îi zbura la Yoongi și de ce era așa de liniște in casa. Iubea liniștea, dar nu era o liniște oarecare, era un tensionata, chiar dacă erau in părți destul de îndepărtate ale apartamentului. Trecu peste asta și coborî jos, sperând doar ca blondul va fi bine. Se urca intr-un taxiu pe care-l oprise cu un semn din mâna, dându-i adresa. Ura sa meargă cu taxiul, dar nu putea cara patru valize grele și pline cu haine și alte lucuri deci trebuia sa suporta privirea arzătoare a șoferului pe coapsele și partea lui intimă.

Când coborî, îi lasă bani pe bancheta și își lua bagajele in fuga din portbagaj, fiind nepolicos cu un bătrân — pedofil — și nesalutandu-l. Când intra in apartament, urcând cu greu pana la etajul trei cu patru valize după el, JiHyun îl aștepta cu brațele deschise ajutându-l.

"—  Încă aștept sa-mi spui ce era așa de urgent Jimin. Mai ales ca acum suntem doar noi. " îi zambi, timp in care Jihyun îi carase bagajele în camera lui care mereu era liberă pentru astfel de ocazii. Își stia fratele și stia cât de schimbător poate fi, putea folosi asta ca scuza de ce sta singur fără iubita nu? Un avantaj, poate credibil.

Jimin se opri un minut, stand pe canapea și jucându-se cu degetele din poala sa, lovindu-și din când in când inelele intre ele. Era un obicei ciudat, dar se simtea bine. Nu voia prea mult sa vorbească despre asta, iar JiHyun înțelesese, chiar dacă voia sa știe și nu se putea abține.

"— Jimin, e cumva legat de acel blond cu care stai nu? Yoonji?" spuse cu un pic de frica in glas. Îi era un pic frica de fratele său, dar și el era destul de deștept încât sa înțeleagă ca nu vrea sa vorbească despre asta, dar el punea întrebări. Frumos nu? Asta era JiHyun și mereu așa va fi.

Jimin își ridica privirea, trecându-și mâna micuța prin par. Își linse buzele și dădu din cap in semn de aprobare.

"— Nu cred ca poate fi așa de ra—" fusese intrerupt de o voce rece și directa.

"— Ne-am certat. Și rău, oricum, sunt destule probleme pe care le avem, dar mai bine nu ti le-as spune. Oricum nu sunt importante. Doar ma bucur ca m-ai lăsat sa stau aici. Ești un frate bun, enervantule." rase liliachiul după ce făcuse o scena de seriozitate. Pentru a fi sinceri, Jimin era cea mai bipolară persona pe care o cunoștea și cred care exista din lumea asta. De asta îl iubea așa mult. JiHyun zambi și își îmbrățișă fratele strâns, iar când se desprinse, incepu sa rada cu o fata îngrozită uitându-se la culoarea stearsa a 'liliachiului'.

"— Acum ce e mai important este patul tău. Frate, ce urat!" rase in hohote, iar Jimin chicoti aprobând dar plesnindu-și fratele.

━ ≭

Yoongi stătea in brațele lui Jimin, cu o mâna pe fundul lui și cealaltă in parul sau moale și parfumat. Își puse capul pe pieptul lui, îndepărtându-și mâinile de pe Jimin, punându-și le între picioarele sale care semănau cu niște bete. Își iubea picioarele ceea ce suna destul de ciudat și plus erau atât de feminine. Uneori voia sa fie un bărbat puternic sau diferit. Ca cei din America, dar trebuia sa se accepte pe el însuși și nu se putea schimba exact așa cum nimeni nu poate, dar toată lumea vrea. Jimin adormi la scurt timp și intra in lumea fanteziilor lui având un zâmbet mare pe fata.

Blondul doar stătea și îl admira pe Jimin care avea parul roz, un roz aprins spre roșu, ceea ce-l făcea sa-i placa și mai mult. Îi analiza corpul începând de la degetele mici ce erau adorabile și putea sa le sărute toată ziua, la picioare, care erau dezgolite si i se puteau vedea foarte bine coapsele bine lucrate si definite. Nu mai voia sa se despartă de el. Era prefeciunea întruchipată a tuturor, dar nu si a lui. Nu se gândea ca putea exista cineva perfect, incat sa fie pe placul lui si sa vrea sa nu-i mai dea drumul niciodată. Cineva atât de fragil, dar insensibil ca el. Bipolar, dar drăguț. Îl iubea din toate punctele de vedere.

Dar când alarma telefonul sau suna, îi veni sa-și coasa urechile. Nu voia ca visul sau sa se termine, voia sa stea lângă el. Așa de mult, dar pacat ca uitase sa își dea jos alarma pentru munca. Ceva ce nu se întâmpla prea des și i se paru ciudat. Mai statu câteva minute in pat, dar când sa se dea jos din el, pe podea era o poza pe care el o călcase ușor cu călcâiul piciorului. O ridica și vazu ca erau ambi, îmbrăcați gros, era al doi-lea Crăciun al lor de când erau colegi de apartament. Era poza lui preferata. Își lua telefonul, stiind totuși ca Jimin nu îi va raspuse la telefon, dar căsuța vocala mereu o ascult.

"— Hey Jimin, știu ca asculți asta, dar vreau sa vorbim ceva important. Nici eu nu știu ce s-a întâmplat brusc între noi, dar sper ca se va rezolva. Te aștept peste trei zile lângă clădirea abandonată din centru Seulului. Cea populară numita Te vreau înapoi." închise telefonul și totul se opri in loc. Stia ce insemna asta.

nu știu dacă conținutul sau scrisul meu sunt din ce in ce mai proaste lol?

#1194 de cuvinte