-Ajutor! Prinde-mă de mână...te rog! Surioară...
Leviathan...se trezește din nou sufocată și neagră. Rămasă singură la părinți după ce și-a pierdut sora în fața dreptății, este bântuită de sora sa mai mare, Samara, în toiul orei 01:01. Distrusă și revoltată, ține de mâna răzbunarea, incapabilă de a face bine. Leviathan, este un demon al focului. Este un demon dar aripile acesteia sunt albe, un alb murdar. După ce sora sa a părăsit focul, Leviathan, a scăpat de sub control omorând surori de pretutindeni. Întoarsă în oră târzie, își caută sora printre amintiri, poze și Cer...
Intrând într-o zi obișnuită, aceasta trebuie să își trăiască ziua ca un om normal mergând la școală, fără niciun prieten. Prima zi de școală...intră în liceul Obsid. Ține furia înăuntru, caută dar un om nu poate apune un demon, și stă calmă.
Cine poate fi dreptatea? Oare o persoană i-a ucis sora?
-,,Îți voi găsi chipul, o să te privesc în ochi, iar după aceea îți voi gusta inima!"
În miez de noapte, Leviathan, își deschide aripile și se înalță la cer. Vrea să ucidă, să-și astâmpere inima care îi pulsează sângele fierbinte, mintea care îi torturează amintirile și ochii care au privit cum Samara își întindea mâna după ea, cerea salvare. Privea de la fereastră cum două fetițe se jucau frumos în mijlocul casei, părinții nu știau că fetele încă nu adormiseră...una avea păr roșu, lung cu un frumos lănțișor căzut pe gâtul firav iar cealaltă avea păr negru, ondulat, cu privire caldă și cu o carte de basme în mâna dreaptă. Ele nu știau că un demon le privește de la fereastră. Erau in armonie, Leviathan, privea cu ochii uzi și bolnavi de suferință, privea prin fereastra crăpată într-un colț...a stat acolo ore întregi apoi zbură.
La câteva zile, din nou ora 01:01, Samara vine. Aceasta îi spune:
-,,Caută-l. Ține-l de mâna rece și sufocă-l cu căldura focului inimii tale. Pe el...acel pe care îi vei ști. Băiatul pe care, curând, îl vei respira..."
- ,,Cine-i acel? El...unde este? De ce îmi povestești un imposibil? Și chiar dacă îl voi găsi, eu nu-l pot iubi, simți sau respira..."
Samara nu o ascultă nici nu îi răspunde doar o trezește.
În dimineață,Leviathan, caută ceva dar, nu știa ce. Probabil băiatul dar cum să-l găsească în cufărul ei cu amintiri sau sub pat? Așteaptă să răsară luna și pleacă după calmul sufletului ei zdrobit.
Da, ucide. Cu cruzime, scoate inimii călcându-le în picioare...se potolește. Plină de sânge, bântuie cartierul pășind pe trotuar, sprijinindu-se de clădirile înalte. Rămâne în urma ei doar sânge. După câteva secunde, se oprește...simțea că pășește cineva în spatele ei, privește în spate apoi leșină, secată de energie. Își deschide ochii, vedea că este într-o mașină, pe scaunul din față, la volan...nimeni! Își privea mâinile, erau curate, se agită, știa că cineva a atins-o. La scurt timp, scaunul din stânga este ocupat. O persoană îi întinde o sticlă de apă Leviathanei, față însă nu avea, îi era acoperită cu o mască neagră de carnaval. Fata îl privește nervoasă, aruncând sticla cu apă:
-,,Mi-ai atins mâinile!? Cine te crezi?''
Însă el nu spune nimic...
Pornește mașina.
După oprire, demonul, este încă amețit, căzând în brațele calde ale băiatului. Încearcă să rămână puternică dar frigul nopții îi stingea focul. Îi era ciudat faptul că se simțea într-un fel în siguranță în brațele lui dar îi dă drumul. Băiatul își dă masca joc rămânând un chip atrăgător, cu ochi mari, expresivi, negrii, cu o cicatrice lângă ochiul drept. Acest chip frumos, o lasă pe Leviathan fără glas, îl privește adânc...dar băiatul intră în bezna nopții și dispare o dată cu ea.
