Cursa cea mai lungă

„Ești sigură că vrei să o facem azi? Nu va fi deloc ușor. Totuși sunt un număr considerabil de kilometri." Se uită la ea cu o oarecare neîncredere și fix atunci toate părerile de rău îl năpădiră. Nu ar fi trebuit să facă ceva ce nu își dorește. Era în definitiv cursa lui, provocarea lui și ea putea de data aceasta să renunțe. Absolut nimeni nu ar fi condamnat-o și nu i-ar fi reproșat. Ba mai mult, ar fi înțeles toată situația și în plus nefiresc ar fi să se supună chinurilor și durerilor lui. Nu era un maraton, e adevărat. Erau doar 30 de kilometri, dar atât știa el că este capabil să alerge. Era o limită psihică pe care și-a impus-o și poate dacă reușea azi să treacă peste, pe viitor va putea să îi îndeplinească și visul ei, maratonul. Dar momentan nu. Momentan simțea că e gata să fugă de pe stadion și să se urce înapoi în mașină și să lase totul baltă. „Vii azi sau nu? Până nu începe soarele ăsta nebun să dogorească prea tare!" I-a luat-o în față cu hotărârea cu care făcea în general toate lucrurile. De la bun început a știut că e dintr-un alt aluat decât el și acest simplu fapt l-a atras spre ea fără să bănuiască că o simplă tură de alergare ar putea duce la ceva care să îi schimbe profund viața.

A urmat-o în tăcere fără să mai spună nici un cuvânt. Nu îi plăcea să vorbească tare mult în timp ce alerga, ba mai mult prefera să asculte muzică. Alegea mereu aceleași câteva piese care erau ca un fel de mantra. Nu erau cele mai motivaționale melodii, nici cele mai populare, nici cele mai apropiate de gusturile rafinate ale prietenilor săi. Erau pur și simplu acel resort pe care atunci când îl apăsa, mintea îi făcea un salt în față și brusc se simțea capabil să ia în piept cei 10 kilometri zilnici. Dar azi urma să nu asculte așa multă muzică sau cel puțin o bună parte din traseu va fi probabil o conversație fie plăcută, fie chinuită și restul doar tăcere.

A ales să vină până la stadionul acesta pentru că avea o pistă excelentă de atletism. De unde erau ei, stadionul era vai și amar de el, dar totuși se putea alerga cât de cât, chiar dacă după fiecare tură trebuia să îți speli tot echipamentul temeinic de la zgura care se depunea în strat consistent. Aici pista era de un roșu îmbietor, plăcută, apetisantă, visul oricărui alergător de oraș. De la o vreme a părăsit traseele montane pe care le iubeau atât de mult. Nu era totuși o problemă. Se poate alerga în definitiv pe oriunde, își repeta el la fiecare tură matinală cu privirea înspre dealuri. Totul e să vrei. „Și să poți.", adăuga ea uneori. Dar cursa aceasta lungă nu va mai fi doar despre el. Când îi spusese într-o dimineață răcoroasă și plină de ceață că vor alerga împreună 30 de kilometri, ea îi dăduse ca de obicei o replică tăioasă. „Mai bine maratonul." „Eu mă opresc la 30". Știa că acolo se va opri el oricât de mult va dori tot universul să se miște. Acolo îi era destinația. De ce 30? De ce nu 31 sau 32 sau 42? Nu mai conta.

„Hai! Ți-ai pornit ceasul pe cursă? Ești cam aiurit azi." Era cam aiurit. Parcă nu îi venea să se miște nici un metru, dar cum să îi spună? Era totuși bărbat. Atâta mândrie bărbătească mai avea în el încât să nu cedeze înainte de a începe. Și dacă va ceda pe parcurs măcar a încercat. Își aranjă jambierele, sticla de apă de la șold, cureaua de puls, tricoul, ceasul dela mână. Două, trei mișcări de încălzire și deja îi simțea privirea nerăbdătoare. Așa era ea. Atunci când dorea ceva cu tărie nu concepea că acel lucru e imposibil, pe când el era prizonierul inutilității, amăgirilor, slăbiciunilor, dorințelor reprimate. Nu se potriveau deloc în toată ecuația asta pentru că e aproape imposibil ca un vulcan stins și mort să se potrivească printr-o minune cu o tornadă care spulberă totul. Chiar și acum, după toate ce s-au întâmplat și din vina lui s-au întâmplat toate, chiar și acum ea era acea forță a naturii. Așa că această cursă nu era doar despre el, era și despre ea. Până în momentul acela când se uită la ea atent cum se concentra, cum se pregătea psihic, cum îi pândea fiecare mișcare, până atunci nu a realizat că de fapt acești 30 de kilometri sunt mai importanți pentru ea decât pentru el.