27.11.2018

Prefață

  Mai am doar un singur gând. E noapte târzie/dimineață devreme și nu mă lasă în pace frica de singurătate. Scriu singură, într-o cameră pustie, înconjurată de lucruri neînsuflețite. Lucruri în care-mi găsesc alinarea. Am schimbat mângâierile oamenilor pe zumzetul muzicii. Se scurge din căști asemeni unui izvor nesecat și mă învăluie în mrejele sale.

Dar nu vreau să vorbesc despre muzică, ci despre pustietate, căci însuși Mihai Eminescu aseamănă singuratatea cu o pustietate:

„Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui; "

Scriu în noapte, în plină izolare. Atunci când sufletul se simte schimnisit. Când capul e plin de gânduri, iar mâinile scriu fără să le mai zic. Îmi zboară gândul la prietenii formate și călite în timp. Căci cine dacă nu ei, prietenii vor umple golul format în noi. Mă frământă o tulburare extremă iar frica ajunge la paroxism. Astăzi ei îmi sunt alături, dar mâine? Dar trăind cu frica în mine voi ajunge în năpastă. Însă, deodată îmi răsare în amintire un proverb: „Cine nu riscă, nu câștigă". E simplu: în fiecare zi vor apărea oameni noi în viața mea. Misiunea mea este să știu să-i repartizez corect: cei care vor rămâne, și cei care sunt doar simpli trecători.
Țin minte, cândva am fost întrebată: „Dacă ai nimeri pe o insulă nelocuită, care ar fi unica persoană ce ai dori să fie cu tine?". Acum pot răspunde cu siguranță: niciuna!. Două simple motive: 1- nu cred că există persoană pe care aș urâ-o atât de mult ca s-o supun acestui mod de trai insuportabil; 2- conform misiunii mele, toți oamenii sunt doar trecători, iar viața mea e o insulă nelocuită.
Și rămân în continuă tulburare, în veșnică izolare. Căci de pe această insulă nelocuită unii au plecat de bună voie. Alții, înghițiți de forța crâncenă și cumplită a timpului, au lăsat în urma lor urme dureroase ce sângerează până în prezent.
Astăzi, insula mea iar pustie ajunsă la culminația de sihastru,obișnuită cu vizitatori se bucură de simpli trecători. Și, rămâne-voi neîmplinită, căci așa e soarta de simplu muritor.