<< after a storm comes a calm >> ten; nct

PROLOG

Îmi scot căștile din urechi ușor bulversată. Mă uit în jur și o văd pe HaNeul care doarme ca un îngeraș pe umărul meu. Nu mă voi mișca pentru a nu o trezi, mi-am învățat lecția de acum câțiva ani. Îmi întorc ușor capul spre geamul din stânga mea si nu văd mai nimic, decât nori. Atenția îmi este atrasa de o stewardeză ce s-a pus in mijlocul coridorului și a inceput sa vorbească:

- Dragi pasageri, vă rugăm sa vă închideți centurile de siguranța. Ne pregătim de aterizare.

Știu ce urmează așa că oftez adânc. Realizez că în următoarele momente voi primi una, dar măcar eu decât una din săracele stewardeze. Mă așez mai bine în locul meu și îmi pun centura, repetând acțiunea și la bruneta ce dormea bine merci lângă mine.

- HaNeul... îi șoptec dar nicio șansă de a trezi bruneta. HaNeul. HaNeul! strig la ea, iar aceasta se ridică brusc și fără să vrea îmi dă o palma. Tot avionul se uită la noi ciudat dar nu băgăm de seama.

- Ce s-a întâmplat? intreabă aceasta în timp ce se uită la mine. A...scuze. zice indiferentă dupa ce își dă seama ce a făcut și se face mai confortabilă în scaunul ei

În scurt timp simțim cum avionul aterizează. Toți pasagerii se ridică și își iau bagajul de mână, noi făcând la fel. Coborâm și ne îndreptăm spre aeroport de unde ne luăm bagajul ce vine din cala avionului si ne îndreptăm spre ieșire. Ne uităm în jur după un taxi și când HaNeul ochește unul mergem înspre el.

- Annyeonghaseyo! spun în timp ce urcăm în el. Îi zic adresa unde proprietarii viitorului nostru apartament ne-au spus să ajungem și plecăm.

În timp ce aștept să ajungem la destinație nu ratez nicio oportunitate de a admira orașul în care visasem să mă mut de la vârsta de 13 ani. E un oraș mare, cu clădiri uriașe și admirabile, un oraș foarte curat, dar într-adevăr și foarte aglomerat.

40 de minute pe ceas au trecut, iar noi de abia acum am ajuns la adresa respectivă. Nu e departe de centru, dar orașul este foarte aglomerat fapt ce a dus la această așteptare. Bruneta înmânează banii domnului si coborâm din taxi, luându-ne și bagajele din portbagaj. Pe partea opusă de stradă observ un cuplu trecut de varsta de 40 de ani ce se uită la noi atenți.

- Annyeonghaseyo! Dumneavoastră sunteți domnul și doamna Mang? întreb eu cu puțină instabilitate in voce deoarece e prima data când îmi "exersez" coreeana cu adevărat.

- Ne. Iar voi noii locatari, așa-i? ni se adresează doamna Mang foarte frumos. Veniți după noi să vă arătăm apartamentul!

Îi ascultăm vorbele și îi urmăm până la apartamentul ce ne va fi cămin. Aceasta deschide ușa, noi doua intrând în apartament. Doamna Mang ne vede mulțumirea de le față așa că nu mai așteaptă nici un moment și ne înmânează cheile. Îi mulțumim, iar aceștia la puțin timp pleacă fiind deja foarte târziu.

- Nu mai despachetăm, nu? mă întreabă bruneta somnoroasă, deși a dormit aproape tot zborul

- Chiar nu îmi pasă ce vrei să faci acum...eu ma duc să fac un duș și somn de voie scrie pe mine. spun în timp ce îmi scot din valiză strictul necesar pentru a finaliza acțiunea.

Întru in baie și în 5 minute am și ieșit, văzând-o pe brunetă dormind pe unul din paturile din dormitor. Mă apropii de el și mă trântesc adormind aproape instant.