Vampirul din umbră // Finalizată //

'Cine a zis ca o sa mai fie om?'

Mă trezesc și vad o umbra in cealaltă parte a patului , mă ridic in fund și tușesc ,pun mâna la gura...sângele care îl aveam in palma îl șterg de un prosop de pe măsuța de lângă pat...
Mă uitam mai bine mă corpul care stătea la câțiva pași de mine și nu pot da seama cine este . Mă apropri mai tare și vad ca este Sebastian . Acuma ca îl vad îmi amintesc totul și unde sunt ...
Mă ridic din pat și merg la fereastra ,afara se poate observa cum se aproprie gerul de noi... . Când am picat in apa ,am spart un stat mic de gheata înainte sa 'mă înec' . Mă doare puțin capul dar n-am nimic ...grav. Pun mâna pe fereastra și imi aduc aminte intr-o fracțiune de secunda ,când eram copil cu mă jucam in zăpada cu mama și cu tata . Mă trezesc la realitate și ies din încăpere . Ies și văd dita-mai holul ,pe lângă ca era lung mai e și întunecat ,îmi iau inima in Dinți 'și du-te Dică!' . Ajung intr-o încăpere care se pare ca e bucătăria ,'cât bulan sa ai sa nimerești din prima?' . Iau doua căni și încălzesc apa ,pun un săculeț de ceai de fructe de pădure și pun apa calda peste, fac niște pane calda /prăjitura ușor rumenita ,pun deasupra Nuttela și sănătate și noroc ,îi place bine îi place nu ,aia e !mananc mai mult😂.
Urc cum am coborât și ajung din camera de unde am plecat ,pun tava jos și in câteva secunde se trezește și îl vad cu ,cana de ceai in mâna sorbind din ea . Avea nasul roșu ,ochii mai rosiatici și cearcănele mai mari ca ale mele.
Mă îndrept spre fereastra și mă uitam la fulgi de zăpada care picau din cer ,eram atât de atenta la fulgi de nea încât nici nu realizaseam ca Sebastian se holba la mine ,mă cam deranjeaza...
— Te pot ajuta cu ceva?spun iritată...îl vad cum iasă din 'gândirea sa'
—A,nu ,nimic.
—Sigur?
—Da.
—Bine.
Intr-o secunda era lângă mine ,își îndreaptă privirea către fereastra și îi apare un zâmbet in colțul gurii .
Îl aud spunând ...
—Ce frumos ninge,nu?
—Da...
—Sti când mă uit la tine parca o vad pe Lisy in variata mai micuța și hotărâtă ...
Când aud ce a spus mi-a înghețat toate gândurile ,mă uitam in gol .
—Carla,Carla!
—...
—Carla,Carla!
—...
—Carla,Carla. ! Ești bine? Carla!
Dintr-o data m-am trezit la normal ,eram scuturată de Sebastian ,mi-am întors privirea spre el ... avea ochi injrijorati și o fata speriata .
—Scuze,nu am vrut sa te îngrijorez...
—Of,nu-i nimic. Doar mai speriat .
Tușesc și îmi iau un șervețel ,după aia îl arunc la gunoi.
—Totuși îmi pare rau de tine...spune el spărgând liniștea .
—Dece?spun curioasa,uitându-mă la el cum se uita in gol .
—Boala ta...spune el serios.
—A...asta e...
—Sti te pot ajuta ,dar nu cred ca ți-ar convenii...
—A doar o simpla întrebare ...
—Te ascult.
—Dece mă ajuți ?
—Fără motiv...
—Hai sa fim serioși ,vrei sa te cred?
—Mă crezi bine mă crezi nu asta e ...
—Ugh...bine,cum ai putea sa mă ajuți?
—Pai,pot sa îți dai sufletul unui demon și acela sa îți fie loial pana la moarte sau pana îți îndeplinești scopul...
—Nu știu ce sa spun.
—Dar ca sa îl invoci trebuie sa ai o 'dorința' anume...
—Eu...O sa refuz!
—Cum vrei .
Spune asta și pleacă din camera ,trântind usa după el .
—idiot...
Spun in șoaptă .
Ies din camera și mă duc sa cuteer castelul asta .

Mă plimbam pe un hol și mă impliedic de ceva anume . Când mă ridic ,observ ca am călcat un câine ,era mort?!?
Îl iau in brate și mă îndrept spre cea mai apropiată ieșire .
Vad o usa ,mă îndrept spre acea usa dar se aude un țipat de pe scările care duceau cred ca într-un beci... Mă uit prin jur și vad un cater ,îl iau și vad pe un alt birou un capsator ,nu știu la ce o sa mă ajute dar merge și așa .
Las câinele jos și mă îndrept spre scările care duceau undeva jos .
Cobor și într-un final ajung la o usa . O deschid și acolo se afla un baiat cu ustensile de doctor și pe masa se afla o fata toată despicată ,îmi țin voma sa nu vara pe aici și mă apropri ,acesta îmi observa prezenta și se uita la mine ,își dă jos mârșavă de gura și îmi zâmbește ...
—Te așteptăm ...Carla,eu sunt Darko.
Mă uitam împrejur și dintr-o data simnt pe cineva in spatele meu,mă întorc și scot din rochie caterul și îl deschid intr-o nano-secunda și îl bag in gura in partea dreapta a obrazululi ,acesta zâmbește și spune.
—Chiar ai reflexe.
—Ar fi mai bine sa îți ți gura...spun încet și scot capsatorul și îl pun in partea stânga a obrazului .
Zâmbește și spune.
—Dece sa tac?nu îți place vocea mea ,Carla?
—Eu ți-am spus...spun asta și acesta își mărește ochii ,trag caterul si apăs pe capsator .
Acesta pică pe jos tinundu-se de gura. Pe cater și pe capsator era numa sânge .
Plec de lângă el și când ajung la usa apare el in fata mea.
Scuipa capsa și spune.
—Vrei sa ne jucam,bine,ne jucam!
Spune asta și îi spre un zâmbet in colțul gurii.
Vine cu cea mai mare viteza și trece pe lângă mine,cred ca ma ferit... după de trece ,se oprește se uita la mine ,și dintr-o data ochiul îmi era tăiat orizontal ,pun mâna pe la ochi și iau caterul și îl sparg ,iau lama și o îndrept spre el...
—Ce crezi ca o sa îmi faci cu lama aia?
O îndrept spre el și acesta mai trece pe lângă mine . După 3 secunde eram toată tăiată pe picioare ,pic in genunchi si acesta profita ,vine la mine si acesta pică pe jos. Zâmbesc si mă uit la corpul neînsuflețit de pe jos. Cred ca nu a văzut ca aveam o sabie la picioare ,i-am străpuns inima și acesta își mărește ochii și zâmbește .Tușesc sânge și scuip pe fata lui.
—Trebuia sa mori, jeg bun de nimic!
Ma ridic in picioare și aud pași , mă întorc și mă pun in poziție de lupta ...
Vedeam in ceata ,dar m-am luptat și mai rau câteodată .
Îi simpt mirosul ,pot sa îl bat și cu ochii închiși .
—Deci vrei sa fim dușmani ? Omule!îi aud vocea lui Sebasitian.
—M-am saturat de măsuri ca voi ,luați viețile și viitorul oamenilor! Dece nu muriți Darcului odata?!?
—Dece nu muriți voi 'oamenii'?
—Cine a zis ca o sa mai fie om?
—Bine atunci,am sa îți aștept propunerea de război Carla Monro!
De acolo negru...
Când mă trezesc ,mă aflam...