Furtuna era o demonstrație a Puterii lui, menită să o sperie și să o facă sa plece . Dar n- o să țină figura, își spuse Elena. Gândul că îndreptase aceeaș Putere împotriva lui Ștefan trezi în ea un val fierbinte de furie, care- o făcea acum să ardă în bătaie vântul . Dacă Damon i- a făcut ceva lui Ștefan , dacă Damon l- a rănit în vreun fel.....
Răspunde- mi , fir- ar să fie ! țipă ea spre stejarii care mărgineau cimitirul.
O frunză moartă de stejar ca o mână vestejită alunecă jucăuș pe picior ei ; dar nu primi nici un răspuns . Deasupra se înălța cerul cenușiu ca de sticlă , la fel de înnegurat ca pietrele de mormânt din jurul ei.
Simțind cum o îneacă furia și flustrarea , Elena se încovoie . Se înșelase . Până la urmă , Damon nu era acolo ; era numai ea, singură , cu vântul care urla .
Se întoarse și i se tăia respirația.
Era chiar în spatele ei, atât de aproape încât hainele ei se lipiră de ale lui când se înroarse . La o asemenea distanță , ar fi trebuit să- și fi dea seama că lângă ea stă o fință umană , ar fi trebuit să- i simtă căldura trupului sau să- l audă . Dar, desigur, Damon nu era o fință umană.
