Se împletici câțiva pași înapoi până să poată să se oprească. Toate instictele ei, tăcute cât timp strigase în furie văntului, o implorau acum s- o ia la goană.
Își încleștă pumnii.
- Unde e Ștefan?
Damon își încruntă sprâncenele întunecate și o linie adâncă aoăru între ele .
- Care Ștefan?
Elena făcu un pas înainte și - l plesni peste față.
O făcuse instinctiv, fără să gândească , și aproaoe că nu- i venea să creadă că fusese în stare de așa ceva.
O palmă puternică , în care - și pusese toată forța și care- l făcuse pe Damon să - și întoarcă fața. O dure mâna . Rămase nemișcată , încercând să - și potolească respirația , și - l privi fix.
Era îmbrăcată la fel ca prima oară când îl văzuse , în negură. Ghete moi, negre, jeanși negri, plover negru și gea cum cum de nu observase asta până acum. Avea acelaș păr negru, aceeași frumusețe tulburătoare . Dar părul lui ier drept, nu ondulat , okhii îi erau negri ca noaptea, iar gura negundurătoare.
Își întoarse încet capul ca să o privească , iar ea văzu cum sângele i se urca în obrazul pe care tocmai îl plesnise.
- Să nu mă minți, îi spuse cu vocea tremurândă. Știu cine ești . Știu ce ești . Tu l - ai ucis pe bomnul tanner azi- noapte . Iar acum, Ștefan a dispărut.
- Chiar așa?
- Știi bine că da!
Damon zâmbi , apoi zâmbetul îi pieri brusc.
- Te avertizez , dacă i - ai făcut vreun rău ....
- Ce- o să faci ? zise el. Ce- o să- mi faci,Elena ? Ce poți tu sa - mi faci?
Elena tăcu . Pentru prima oară conștientiză faptul că vântul se potolește . Ziua coborâse peste ei o tăcere de mormânt , ca și când amândoi ar fi stat nemișcați în mijlocul unui uriaș cerc al Puterii. Părea că totu , cerul de plumb , stejarii și fragii purpurii , pănântul însuși era conectat la el, ca și cănd el își trăgea Puterea din toate .Stătea cu capul înclinat ușor pe spate , cu ochii de nepătruns , plini de lumini ciudate.
- Nu știu, șopti ea, dar găsesc eu ceva , crede- mă . El râse brusc, iar inima Elenei trestări și începu să bată cu putere. Dumnezeule , era minunat! ,, Frumos " era un cuvânt mult prea mic și lipsit de sens ca să- l descrie. Ca de obicei , râsul dură doar un moment , dar chuar și după ce buzele i se strânseră , sclipire lui îi rămase în ochi.
- Te cred , spuse el,
