Ma aflu de cinci minute.
De cinci nenorocite de minute in acelasi loc cum am pasit in interiorul clubului.Gandurile imi acapareaza intreaga fiinta.Oare incep deja sa regret ca m-am bagat in proiectul ala? Am gresit oare, atunci cand am luat decizia de a ma deplasa atat de departe de casa, nestiind ce se va intampla cu mine?
Imi scutur intregul corp, vrand cu disperare sa ma relaxez, si sa ma bucur de moment, incercand sa imi indepartez gandurile.Vreau sa scap de tensiune.Vreau sa uit de tot, vreau sa ma arunc in nestiinta fara sa realizez...
Privesc in jurul meu cautand un chip cunoscut, insa, fara de folos.Prietena mea era de negasit.Sunmi a dat de belea pentru faptul ca am ramas singura.
Cum ma voi descurca acum?Totul pare atat de obisnuit dar in acelasi timp foarte necunoscut.
In fata mea se dadea o intreaga lupta intre...trupurile imbatate de muzica ce rasuna in intregul spatiu.Le invidiam nonsalanta din miscarile lor.Sunt de-a dreptul hipnotizati.Le invidiam felul in care si-au lasat toate problemele la usa.Si ma uram pe mine pentru ca nu puteam fii asa ca ei.
Nu credeam ca aici pot exista astfel de locuri.Nu ma gandeam ca acest club poate imita aproape perfect genul de locuri din Europa. Wasabi iti dadea impresia a club european nu doar din cauza muzicii, si felului in care era aranjat si mobilat, insa micile detalii din cultura asiatica si oamenii prezenti, il tradau.Sunmi a facut o treaba buna, a ales locul potrivi.t
Fara sa realizez, a mai trecut ceva timp.Imi fac curaj, creeind loc printre oameni , inercand sa traversez pana la bar.In final, esuez, ma pierd prin multime si nu reusesc, ajungand sa fiu smucita si impinsa.Nu voiam sa se intemple ceva, dar nici sa stric ceva anume.Asa ca ma gandesc la alta cale.De data aceasta, observ loc liber.Ma deplasez, si raman in loc, privindu-ma in oglinzile plasate pe peretii clubului.Trebuie sa recunosc si sa o laud pe Sunmi.A facut o treaba buna in a ma sfatui cu ce anume sa port in seara asta.Alesesem impreuna rochia verde smarald, stralucitoare care se mula perfect pe formele mele, pantofii ce ii purtam imi dadea o usoara stare de discomfort, dar eram dispusa sa suport o bucata indelungata de timp. Machiajul il alesesem in nuante mai stridente, ce reusea cu usurinta sa imi scoata trasaturile si sa imi puna in evidenta ochii, ce pareau atat de diferiti si de neobsnuiti pentru toti cei ce se aflau aici.Parul blond cadea natural, buclele ajungand jos in talie acoperind o bucata mare din spatele muult prea descoperit.
Analiza felului cum arat a fost intrerupta de imaginea din spatele meu care se reflecta in oglinda din fata mea.Clubul avea si un etaj, banuiesc ca era o zona privata, deoarece nu exista prea mult spatiu sau persoane, dar daca stau sa ma gandesc acea zona era destinata catorva persoane.La unica canapea prezenta, in spatele unei mici mese de sticla plina de pahare, pahare si scrumiere, se afla cel mai ciudat grup de barbati prezent din intreaga incapere. Doar cinci am reusit sa numar.Acestia erau imbracati in camasi negre, cu expresii pe care nu le puteai citi, toti purtand un aer misterios.Unul singur a reusit sa imi capteze atentia, deoarece din profil, pe gatul acestuia, chiar sub linia maxilarului, era pictat pentru totdeauna un soi de tatuaj.Din curiozitate, incerc sa ma apropii mai mult de oglinda, in speranta ca voi putea observa mai bine,insa in zadar.Ma trezesc cu mainile lipite de sticla rece, hipnotizata de imaginea barbatilor misteriosi, dar mai ales de imaginea cu el.
Concentrandu-ma la maxim pentru a putea observa detaliile, nu mi-am dat seama, dar am atras atentia grupului, care acum pareau si mai infumurati.Unul dintre ei, avea degetul aratator indicat in fata, spre mine, iar ceilalti, pe rand isi mutau privirile spre mine, mai putin cel care imi atrasere atentia.El neintorcandu-se continuand sa vorbeasca cu ceilalti, gesticuland si razand cu pofta descoperind o dantura perfecta.In momentul ala, mi-as fi dorit sa ii aud rasul...
CITEȘTI
De trei ori wasabi
Fanfiction"Capul mi se apasa pe podeaua rece. Stiam ca nu visez, era atat de real, dureros de real.Nimic nu mai exista in jurul meu, eram pierduta.Doar auzul pasilor lui ma faceau sa revin la realitate, si sa imi deschid ochii. -Cine esti? reusesc sa soptesc...