Mereu aud aceleasi cuvinte,aceasi voce si vad aceasi ochi.Nu cred ca voi nu ati avut sentimetul de singuratate sau ca nu ai fost niciodata singur,ca nu te-ai uitat prin reviste,la TV sau la laptop.Cand esti singur,esti singur,nu poti schimba asta.
O zi de toamna ,chiar insorita ,nu stiu data si nici nu conteaza.Atunci cand si pe strada esti singur,vezi straini,nu te recunoaste nimeni,nici tu nu recunosti ca acei oameni au fost odata prietenii tai.Nu mai reusesc sa continui,ma opresc pe o banca de langa parc.Inchid ochii,nuantele toamnei imi joaca feste,vad doar o nonculoare...negru.Asa e si viata mea acum,intr-o nunata de gri care pe zi ce trece se inchide tot mai tare.Deschid ochii,realitatea e mai dura decat negrul infinit.Ma ridic si merg la biblioteca,macar pot sa-mi omor timpul cu o carte.Dar ce carte?...in nici un caz romance.Desi chiar daca nu aleg o carte din categoria asta tot in fata rafturilor cu aceste carti de amor stau.Cand eram mai atenta la un roman,un tip mi-a taiat calea.Ma privea,nu stiam ce sa fac,ce sa zic,straini care nu se uita la carti,oare nu a mai vazut o roscata?,eu cred ca da,dar gandurile mi-au fost intrerupte de el:
-Cauti o carte buna?Iti recomand Singuratate si Speranta.
-Aaa...da mersi,am zis pe un ton plictisit.
-Ok...cand o termini sa-mi spui daca ti-a placut.
Si a plecat.Am ramas intepenita,oare la ce se gandea acest om fara nume,de ce mi-a recomandat o carte un strain care nu avea nici o legatura cu biblioteca.Din curiozitate am luat cartea,nu e nu stiu ce carte,dar e destul de profunda avand in vedere starea mea din aceasta perioada.O seara linistita,muzica lenta si o ciocolata calda era tot ce aveam nevoie ca sa ma linistesc dupa ultima saptamana din viata mea care nu mai era o fericire,era o singuratate totala.
O dimineata foarte rece,merg la biblioteca sa returnez cartea.Ma gandesc,oare o sa mai fie acel tip acolo?cine stie,poate am avut norocul atunci sa vorbesc cu cineva.Aproape am ajuns cand din urma striga cineva:
-Hei...stai ,asteapta! era el,ma uitam in spate si am zis
-Salut ! foarte sec.
-Scuze ca am strigat asa,dar data trecuta nu am aflat nici un nume,ma numesc Andrei.
-Imi pare bine,eu sunt Clara.
-Da...ai citit cartea?Iti place?
Ce aveam sa zic acum,ca nu imi place,mintim,mai mereu,dar eu nu aveam pe cine sa mai mint,imi permit acum.
-Da,a fost foarte tare.Mersi de recomandare Andrei.
-Ma bucur ca ti-a placut,ce zici,mergem la o cafea,e inca dimineata.
-Trebuie sa returnez cartea.Stiu si eu.
Desi nu aveam altceva de facut,dar nici nu puteam fi sigura pe acest Andrei.
-Bine.Uite cum facem vin cu tine sa returnezi cartea si apoi mergem.Nu accept sa refuzi.
-Bine,asa facem.
Cam ciudat,adica am acceptat sa ies la cafea cu un anume Andrei pe care l-am intalnit doar de doua ori.Oricum nu mai aveam pe nimeni,macar sa ies cu cineva la o cafea,atat.Ajungem la un local,ne asezam la o masa dintr-un colt plin cu flori,mirosul florilor imi mangaia sufletul si ma facea sa cad in visare,dar chelnerita m-a trezit.Sec acest moment.
-Si,cum e viata ta?
Nu puteam sa-i zic adevarul,nu ca ar fi contat pentru mine dar chiar nu puteam,asa ca am zis:
-In momentul de fata locuiesc singura,m-am mutat recent si nu cunosc multa lume pe aici.Dar tu?
-Si eu m-am mutat aici,dar de vreo doi ani.Daca vrei mai iesim si iti fac cunostinta cu prietenii mei.
