A Thousand Piece Of You

1. NESIGURANȚĂ

CAPITOLUL 1

"NESIGURANȚĂ"

Priveam împrejur,în timp ce muzica lină din boxele mașinii mele îmi gâdila urechile.

Adoram peisajul și singurătatea ce domina peste întregul cartier.Luminițele felinarelor erau ca niște licurici mici și drăgălași după care alergam cu tata prin curtea casei când eram micuță.

Am deschis încet,geamul mașinii mele, făcând fumul țigării să o părăsească,aerul rece și puternic intrând înăuntru blocându-mi simțurile.Era o noapte de septembrie răcoroasă,pe care mi-o petreceam așteptând-o pe prietena mea Adalee,pufnind în sinea mea când văd că îi ia din nou,mai mult de 20 de minute să coboare.

Ies din starea mea de contemplare când o văd că în final coboară treptele din fața casei și deschide portiera.

-Ah,scuze că am întârziat,dar ca de obicei,mama a ajuns târziu acasă de la birou și cina s-a prelungit mai mult decât mă așteptam,spuse ea depunându-mi un pupic tipic ei.

Și brusc,orice supărare anterioară asupra întârzierii ei,dispăruse subit,după pupicul dat.
Oricum nu pot fi supărată pe ea,după toate eforturile pe care le-a depus,ajutându-mă și suportându-mă când aveam momente în care clacam,când nu-mi ieșea bine vreun proiect,când nu reușeam să conving anumiți investitori să vina în echipa noastră,certându-mă mereu cu mama și ea, revărsându-și furia asupra nereușitelor mele,având nervii întinși la maxim,când nu aveam timp să învăț pentru anumite lucrări sau să-mi fac temele deoarece aveam fel și fel de întâlniri cu oameni din breasla asta puse în acele zile când,de fapt,trebuia să fiu axată mai mult pe școală,iar ea,stătea nopțile și învăța ca să-mi dea și mie să copiez la test.

Și nu în ultimul rând,a fost alături de mine când mi-a fugit lumea de sub picioare,în ziua accidentului din timpul meciului pe care l-am avut în L.A. cu o parteneră peste măsura mea,care mi-a acordat o lovitură puternică aruncându-mă la propriu peste barele protectoare ale ringului,iar eu,speriindu-mă atunci că o să mă lovesc rău la cap,mi s-a oprit inima câteva secunde,până medicii au sosit,luându-mă la spital.
Am stat internată aproape 2 săptămâni deoarece au intervenit complicații iar,inima mea nu funcționa cum trebuie,aveam și multe răni din timpul meciului care au necesitat timp îndelungat de vindecare și bonus,la pachet,m-am ales și cu un picior fracturat.

Iar atunci,părinții mei au hotărât că în niciun caz nu voi merge mai departe pe calea sportului,rugându-mă să mă alătur lor,la compania de arhitectură,pe care o dețineau.
I-am înțeles și am fost total de acord cu ei,deoarece,dupa ce m-am însănătoșit și am fost la sală să-mi iau lucrurile rămase acolo,mi se zbârlise pielea pe mine doar când mi-am imaginat scenele întâmplate în seara aia și dându-mi seama cum a fost pentru apropiații mei care au fost prezenți acolo și care,chiar au suferit mult.

Am rămas cu imagini din noaptea aia pe care nu mi le pot scoate din cap dar,amintirile strânse de-a lungul anilor si fiecare bucurie pe care o aveam când pășeam în ring și aveam puterea să-mi domin partenerul,nu mi le poate lua nimeni.

-Nu știu de ce te tot chinui să rămâi la cinele astea când,de fapt,știi că avem treabă.

-Ah,peste tine ce a dat de ești așa țâfnoasă în seara asta?

-Nimic,doar că mă plictisisem să te aștept atât,îi spun,accelerând și zburând pe străzile supra aglomerate pentru ora destul de târzie,băgând-o pe ea în scaun,amuzându-mă că iar o să-mi țină un discurs despre condusul meu nebun.

Să nu mai spun de motor,pe el nu s-a urcat niciodată și nici nu prea am speranțe că o va face.M-aș amuza să o văd cum urlă ca nebuna,spunându-mi să încetinesc.

-Mad,o spui de parcă mai așteptat 2 ore în fața casei,pufni rotindu-și ochii.

-Revenind la ale noastre,ai luat schița pe care am uitat-o zilele trecute la tine?

-O am în geantă. Mă întreb oare,cum mai reziști presiunii ăsteia?

-Când părinții au așteptări de la mine ca să conving partenerul ăsta să se asocieze cu noi,pentru următoarele proiecte ale hotelurilor din Amsterdam,crede-mă că ți-l pui și pe dracu' în cap,numai ca să îndeplinești asta.

-Nu,Mad.Mă refeream cum faci față situației actuale,știind că,tu la ora asta erai la sală și te antrenai,dându-i dracu' pe toți cu proiectele și afacerile lor stupide.

-Trebuia să-mi duc mașina la spălătorie,căci văd că ploaia de acum 2 zile nu i-a priit,spun eu schimbând subiectul.

-Mad,nu schimba subiectul,spuse uitându-se urât la mine,aproape să mă arunce pe geam din mașină.

-Ada,nu-mi face seara mai grea,decât e deja.

-Mad,mereu eviți să discutăm despre asta când deschid subiectul.Știi că ar trebui să discutăm,nu?

-Ce vrei să auzi Ada? Huh? Că nu-mi face bine,că mereu mă gândesc la asta când mama mă cheamă la ea la birou ca să o mai ajut cu schițele,asta vrei sa auzi?

-Știu că ți-e greu Mad,și că o parte din tine am pierdut-o atunci,dar,să știi că mereu o să fiu aici pentru tine,spuse ea apropiindu-se și punându-și palma peste mâna mea,care poposea pe schimbătorul automat al mașinii.

-Știu,niciodată nu m-am îndoit de asta.

-Uh,și ce părere ai că peste câteva zile vom începe facultatea?

Încă un lucru care îmi place la ea,e că face asta,schimbă subiectul când vede cât de neconfortabil e pentru mine.

-Of,încă un an obositor,spun eu oftând.

-În loc să te bucuri că o să-i vedem pe toți și o să avem încă un an grozav,tu ce faci? spuse ea, zâmbind toată către mine.

-Ada,cine te-ar auzi,te-ar și crede în momentul ăsta.Știu foarte bine că tu urăști diminețile de școală,pentru că nu faci parte din grupul persoanelor matinale.

-Ei hai,că nu e chiar așa,spuse râzând.

Cu toată vorbăria noastră,nici nu am observat cum am parcurs tot drumul,ajungând la Blue Moon,restaurantul foarte frumos și impunător din Detroit.
Am parcat,învârtindu-mă vreo 10 minute cu mașina,încă o dată înjurându-i pentru parcările lor nenorocite,care niciodată n-au fost îndeajuns de multe.

Am coborât,aranjându-mi mai bine cutele inexistente ale rochiei tip sacou pe care o port în seara aceasta,împreună cu obișnuitele cizme peste genunchi care nu-mi oferă tot confortul,dar mă resemnez și mă aplec bolborosind toate divinitățile posibile,apucându-mi geanta,dosarele și laptopul de pe bancheta din spate,trântind portiera.

Afaceristule,oricine ai fi,pregătește-te căci în seara asta am de gând să-mi pun toate armele la bătaie și să impresionez prin tot ce am mai bun,făcându-i mândrii pe ai mei când o să ajung acasă și o să le comunic că tu,o să devii asociatul nostru,îmi spun în gând,zâmbind și ridicându-mi încă o dată privirea asupra emblemei impunătoare a restaurantului.