Jurnalul unei fete

FlashBack

Tineam umbrela in mana si priveam cum sicriul ei cobora. Cu lacrimi in ochi, am luat pamant, si am aruncat peste scriul ingerului meu... Am iubit-o si la naiba! Nu mai este acum doar din vina mea. Nu trebuia sa fac asta... Am ranit-o, iar din suferinta, si-a facut rau singura. Mama ei plangea in hohote, iar eu am mers s-o imbratisez. M-a respins si mi-a zis:

''Mai bine stam departe de acum inainte...''

Tristetea se simtea in galsul ei. Ma ura. Toti ma urau. Ce am facut doamne? Am devenit un monstru!

Am ajuns la pomana, iar acolo, la sfarsit, tatal ei se apropie de mine cu un jurnal din catifea albastru. Mi-l pusese in mana si spuse:

''Ai grija de el. Amalia si-a dorit sa ajunga la tine dupa ce moare. Te-a iubit baiete, dar ai bagat-o in groapa...''

Atunci, am luat jurnalul ei, si din momentul ala am simtit multe lucruri si soapte in capul meu.