"-La ce te tot holbezi? Inteleg ca sunt sexi, dar devine ciudat."
Katie se trzeste cu greu la alarma telefonului ei. A economisit o vara întreaga ca sa și-l permită, iar cand a venit cu el acasa mama ei a foat extrem de dezamagita de ea.
Se ridica somnoroasa din pat in pijamaua ei cu inimioare. Isi imbraca linistita blugii negri si spalaciti, sutienul roz, stramt, care ii face sanii mai atractivi decat sunt, iar peste un tricou alb, simplu. Fata isi prinde parul blond saten intr-o coada in varful capului si se duce sa se spele pe dinti si fata. Pe periuta ieftina pune un srop de pasta de dinti.
Dupa ce s-a straduit cu putinta sa folosesca cat mai putina apa, pentru ca mama ei sa nu platesca o factura prea scumpa, Katie isi ia ghiozdanul si o ia la sanatoasa spre statia de metrou pentru a nu intarzia la prima ora, matematica.
Dupa 10 minute -07:53
Ploua. "Baga-mi-as!" se gandeste ea. Acum statea imbufnata, uitandu-se la ploaie sub acoperisul statiei. Isi pune telefonul in buzunar si de parca ar face-o pentru viata ei, alearga ca nebuna spre liceu. Parul i se umezise, tricoul alb arata acum sutienul roz, iar adidasii ei albi sunt murdari. Mai are o jumatate de strada de parcurs si inca 3 minute pana incepe ora. "Baga-mi-as!" se gandeste din nou. "De ce trebuie mereu ca mosul ala sa ajunga mai devreme?". Un baiat cu o geaca negra da peste ea din spate, inpingand-o in genunchi. Telefonul ei sare intr-un mod gratios spre balta scarboasa de langa ei. Baiatul nu pateste nimic, sfarsind in picioare. Nici macar nu se uita la ea. Nu spusese nimic inafara de:
-Imi pare rau pentru telefonul tau. Dupa ce ea se ridica fara nici-un ajutor spune in continuare: si pentru bugii tai.
-Pentru mine nu iti pare rau? Stai. Telefonul meu?
Ud si el, si spart, de parca nu ar fi fost de ajuns. Cu greu ti-ai fi dat seama ca pe fata lui Katie se preling atatea lacrimi. Trebuia sa te uiti atent. Astfel, ti-ai fi dat seama ca ea chiar a pierdut ceva.
-Ce e, te cearta parintii tai?spune el cu aroganta. E doar un telefon, in orice caz isi da ochii peste cap.
Peste cine ai dat, Katie?
-E usor de spus cand esti bogat, nu? Cand nu trebuie sa iti pese de nimic. In fine, idiotule, eu ma garbesc sa ajung la ora de mate asa ca sper sa nu ne mai vedem prea curand.
-O sa vorbim despre asta mai tarziu. Si eu am ora de mate deci se pare ca mergem impreuna.
-Ce noroc pe mine, m-am pricopsit cu un bogatas fitos jumatate de strada. Isi spuse Katie mai mult pentru ea.
-Ce ai spus?
-NIMIC! Tipa aceasta cu o voce stridenta, ca dupa plans in timp ce alearga spre scoala.
-Nu o sa fugi asa usor de mine, demonita mica!
Baiatul misterios alegra dupa ea, prinznd-o din urma. Amandoi se grabeau spre liceu, cu motive diferite, se pare. Unul dintre ei isi urmeaza destinul, altul e pur si simplu disperat sa nu-si ia absent la ora preferata.
Intrarea in scoala uzi, cu ochi omului curios de la intrare pe ei. Paznicul scolii e un o bun daca esti un elev cum se cade. Se pare ca Katie a uitat acest fapt. Baiatul nou nu avea nici o idee.
El si dat gluga jos, lasand la vedere parul saten, lung pana mai jos de urechi si putin carliontat, niste ochi verzi si intensi si niste trasaturi frumoase care completeaza tabloul de un metru nouazeci. Sau cel putin atat estima Katie ca are. Il studie in-de-aproape in drumul spre clasa. Iar baiatul si dat seama ca fata ce il urma ii studie corpul bine facut. "Ce bine ca nu e prea musculos" isi zise ea. Ii uraste pe cei care abuzeaza de corpul lor, mergand prea mult la sala pentru a le arata fetelor asta.
Erau in fata usii iar Katie nu isi daduse seama. Se oprise, totusi dupa ce partenerul ei o opirise. Nici macar nu isi daduse seama. Ochii ei se odihneau pe clavicula baiatului. Era prea visatore.
