Se-asterene lin și pur
Fără sa simțim primejdia
Căci noi ne vom murdarii
Sufletul,trăind cu iluzia
Se lasă încet peste noapte
În lumina aurie ii se reflecta puritatea
Gingaș, dar rece din cauza fiorului
Din răsputeri încerc sa strig
Dar lumea e prea surdă
Din răsputeri încerc sa mă mișc
Dar lumea e prea oarba
Azi,orașul e liniștit, împodobit de veselie
Dar pana când...?
