CHARLOTTE'S LIFE(Viața lui Charlotte)

capitolul 1

       După școală,mă decid să trec mai întai pe la mătușa mea,Demi. Nu am mai fost la ea de mult,este joi și Bev e puțin răcită deci nu am cu cine merge acasă. Intru,dar nu e nimeni in bucătărie. Ciudat. Mai apoi merg spre sufragerie unde le găsesc pe mama și pe mătușa acolo.
- Bună mama,nu mi-ai spus ca vii la mătușa!spun eu
- Da...pai știi,eu am sa stau câteva zile la ea până tatăl tău va pleca
- Ce?De ce? Cum adica să plece? Și de ce stai aici până pleaca? Îmi deschid ochii largi ca cepele de parcă aș vedea răspunsul mai bine.
- E mai bine așa Charlie,până se mai liniștesc apele. Dar dacă vrei,poți merge acasă ca să nu fi stresată și la școala,zice matusa calm
- Charlotte,dupa mult timp petrecut cu persoana nepotrivita,ajungi sa nu mai suporți persoana aceea in preajma ta. Charlie,eu si tatal tau ne vom despărți! Spune mama pe un ton hotărât,dar totodata trist,deoarece știe că țin mult la tata
- Nu...nu se poate așa ceva! Imediat ce termin de spus asta,alerg cât pot de repede înspre casă,să văd daca Andrew a aflat.
    Pe drum,trec pe langa niște colegi fara a-i saluta,dar nu îmi mai pasă de asta acum. Intru pe usa si aud pe cineva care da cu lucrurile de pereti,sau mai degraba de podea. Urc sus să văd ce se intampla și cine e acel cineva,și vad ușa lui Andrew întredeschisă dar tot pot vedea ce se întamplă. Îl văd stând pe pat și părea foarte obosit și trist. În cameră sunt împrăștiate toate ramele și trofeele lui de la fotbal. Cred că e ceva foarte grav, deoarece nu sunt puse la locul lor. Bat la ușa,dar prea tarziu,el mă văzuse deja.
- Ai aflat? Se uită trist la mine,încercand să ascundă asta cu parul ce îi sta pe fata
- Da,și dupa câte se vede,și tu
Intru si mă așez lângă el,lăsându-mi capul pe umărul lui si luandu-l in brațe încercand să găsesc o soluție.
- Cum pot sa ne facă asta?! Întreabă el. Practic au distrus tot! Tot ce știam!
- Dar noi,ce putem face? Îi vom lasa sa renunțe așa de ușor?
- Clar ca nu! Dar întrebarea e cum îi putem ajuta? Își ridică capul și se uita la mine disperat sa gaseasca o solutie.
- L-ai vazut pe tata? Nu știi unde e sau cand vine?
- Nu,nu l-am văzut dar mama mi-a spus că vine ca de obicei daca nu rămâne în oraș,devenind trist când spune ultimele cuvinte.
- Cred că am o idee de inceput,zic uitându-mă la el cu zambetul de "am o idee geniala"
- Spune-mi ce am de făcut și să trecem la treabă,parcă înveselindu-se când auzi spusele mele