CHARLOTTE'S LIFE(Viața lui Charlotte)

capitolul 2

Imediat ce i-am povestit planul meu genial de a ne salva familia,Andrew a inceput sa țipe la mine.
- Ești nebună?! Cu ce ar ajuta la reparea familiei un bilet la un concert tâmpit cu niște tămpiți?
- În primul rând,nu sunt tămpiți,sunt foarte talentați. În al doilea rând,nu e un concert tâmpit,e un concert cu 5 seconds of summer! Zic eu hotărâtă
- Doamne Charlie! Hai să sărim peste asta și să continuam cu ce conteaza: familia noastra!
- Of,bine. Pai mă gândeam ca pentru început să încercăm să petrcem mai mult timp cu ei separat; tu cu tata și eu cu mama..și să încercăm să pătrundem în mintea lor
- Charlie,nu mai citi carți de psihologie,că dacă o ții tot așa,nu o să te mai înțeleg!
- Tu mergi cu tata,iar eu cu mama. Mergeți și voi ca băieții la un fotbal ceva,iar eu și mama văd unde.
- Ok,dar când? Mâine când ies de la școala am antrenamente până târziu
- Crezi ca eu nu am ceva mai bun de făcut?! Le anulezi si mergi cu tata. Il întrebi si tu "ce mai faci,cum mai esti?" si dupa incepi sa il intrebi despre mama
- Oare o sa mearga? La cum e el,nu cred ca o sa reusesc ceva!
- Eh,acum si tu. Ai sa vezi ca o sa fie bine
Imediat ce termin de spus asta,se aude cum cineva descuie usa. Ma uit la Andrew si ne intelegem din priviri ce sa facem. Mergem jos impreuna sa il intampinam,apoi eu pun masa iar el vorbeste cu tata. Zis si facut.
- Tataaa,ce faci? Zic eu mergand spre el si imbartisandu-l
- Woah,ce primire calduroasa copii! Bine,voi?
- Bine si noi. Haide la masa,spun conducandu-l la masa in timp ce fratele meu aduce mancarea
- Multumesc copii,dar nu trebuia sa va straduiti atat de mult!
- Un fleac,tata! Spunem noi in cor
Mancam,iar la un moment dat ma decid sa spag gheata intrebandu-l ce a mai facut. Bineinteles ca raspunsul este "nimic nou",ca de obicei. Dupa ma hotarasc sa il intreb care este treaba cu el si mama si daca este doar o gluma.
- Auzi tata,pentru noi este ceva nou,ceva la care nu ne asteptam. Poate reusesti sa ne explici tu mai bine decat mama ce se intampla.
- Ma asteptam sa ma intrebati despre asta. Ei bine,cum probabil va zis si mama ta,cand doi oameni nu se mai iubesc,se despart. Asa a foat si la noi.
- Da...dar de ce? Asta era ce voia sa zica Charlie,ma completeaza Andrew
- Pur si simplu nu ne mai iubim. Asta este tot!
- Tata,tu mi-ai spus ca nu putem face nimic daca nu avem un motiv bun pentru a face acel lucru! De ce faci si spui altceva acum?
- Charlie,haide sa discutam maine,acum cred ca suntem obositi cu toti. Te rog.
- Uff!
Ma ridic de la masa si plec sus in camera mea. Poate acolo voi putea sa gasesc niate raspunsuri mai plauzibile. Ma indrept spre rafturile cu carti si caut cartea despre psihologia familiei. Da,stiu,ciudat. Dar ma gandesc acum sa nu mai devin psiholog pentru copii,ci pentru parintii care nu se mai inteleg. In fine o gasesc si incep sa o rasfoiesc pana ajung la capitolul despre certuri si despartiri. Primul fragment este ceva de genu " Daca ti s-a intamplat vreodata sa ii auzi pe parintii tai certandu-se si sa te gandesti ca fac lucruri de copii mici,pune-te in locul lor. Incearca sa te gandesti de la ce a pornit totul si incearca sa ii impaci in vreun fel." Mda...pai singurul motiv pe care il stiu de la ei este ca nu ne mai iubim. Foarte de ajutor.
Nici nu apuc bine sa ma gandesc la asta,ca bate cineva la usa.
- Hei Charlie,ce faci?
- Am adus niste inghetata!
Sunt Bev si Jay.
- Intrati daca ati adus si popcorn cu sare.
- Crezi ca venim nepregatiti? Zice Bev intrand in camera
- Cum esti? Intreaba Jay venind si mangaindu-ma pe spate sincer
- Cum sa fiu? Ma gandeam sa scot CD-urile cu Nirvana din pod
- Bev,da-mi repede inghetata! Nu e bine daca are astfel de ganduri!
- Haha! Zic eu sarcastica luandu-i inghetata din mana
- Maine vii la scoala? Ma intreaba Bev
- Da...Nu...Nu stiu,zic eu ingandurata
- Acum cine ma lasa singura? Zice ea zambind
Zambesc si eu si parca ma mai ajuta sa mai uit de necazuri. Mai stau la mine ceva timp dar mama lui Bev o cheana acasa,asa ca trebuie sa plece.
- Ne vedem maine dimineata atunci,imi zice ea
- Daca vreti,vin si eu cu voi,adica nu e ca si cum ar trebui sa fac un drum mai lung pana aici...
Il imbracesc in brat,iar apoi radem si ne luam ramas-bun de parca nu ne-am mai vedea un an. Si iar am ramas singura,dar macar acum pot dormi si sunt mai ok decat inainte. E prima seara in care nu i-am spus mamei noapte buna...si e...aiurea!