Dulcea atracție #Maxfild Brothers Vol V

Prolog

    Ce vârsta aveai cand ai auzit prima data de moarte?
     Nu ma refer doar la cuvant, vorbesc despre intregul concept. Care este varsta acceptabila la care poti sa accepti ideea aceasta de efemeritate a fiintei umane? Si cum reusesti sa iti traiesti viata fara sa te gandesti zilnic ca ai putea sa mori. In orice zi. In orice ora. In orice secunda.
Atunci când eram mică, pe la vreo 6-7 ani, jucam împreună cu frații mei un joc. În fiecare seară când stăteam în pat înainte să adormim, fiecare dintre noi spunea pe rând câte ceva apoi trebuia să spunem fiecare dacă am prefera să facem acel lucru sau să murim.
Întrebările erau ceva în genul Ai prefera să nu mai poți să mănânci niciodată ciocolată sau să mori sau Să poți să vorbești o limbă pe care doar tu o înțelegi și să nu poți comunica cu nimeni din jurul tău întreaga ta viața sau să mori?.
Era un joc tâmpit dacă stau să mă gândesc dar pe vremea aceea era interesant. Ideea că puteai alege între ceva ce ți se părea prea oribil ca să suporți și să ai alternativa de a pune capăt acelei suferințe alegând moartea.
Frații mei alegeau în cele mai multe cazuri să trăiască fără să bea apă toată viața, sau să nu audă, sau să vadă doar cu un ochi sau să aibă un ochi în plus în loc să moară.
Eu pe de altă partea, alegeam în general moartea. Nu știu de ce, dar pur și simplu moartea părea mult mai simplă, cu mai puține bătăi de cap. Mult mai împăciuitoare.
Îmi aduc aminte că într-o seară, Jayden, unul dintre cei doi frați ai mei, m-a întrebat, Ai prefera să nu mai poți face balet niciodată sau să mori?
Știu că nici măcar nu a trebuit să mă gândesc la răspuns. Cuvintele mi-au ieșit imediat pe gură.
Aș alege să mor.
Pentru mine decizia aceea părea pur și simplu fără alternativă, nu îmi puteam imagina viața fără să fac balet.
Mi-am dat seama încă de când am fost mică că nu m-am temut niciodată de moarte. Nu, mie mi-a fost teamă mereu de alternativă. M-am temut de o viață în care să îmi fie luate anumite lucruri pe care eu le consider esențiale.
Am știut încă de atunci că moartea e simplă. Moartea aduce pace.
Viața e cea care te doboară. E cea care te face să îngenunchezi fara sa stii daca o sa te mai ridici vreodata.