Rain

Ploaia...

          Norii grei au impanzit cerul. Albi sau cenusii si pusi pe cearta , norii cei morocanosi tes o panza de fum pe deasupra satului care incet, incet, prinde a se infiripa in lumea viselor.
          In atmosfera era o caldura sufocanta, de aceea totul in jur parea adormit. Pomii parca au uitat sa isi miste frunzele , florile si-au indreptat petalele spre pamant, pasarile si-au intrerupt zborul ca sa nu deranjeze linistea apasatoare... Nimic nu se misca de mult, mult timp.
          Panza de fum nu lasa loc sa mai poti observa apusul batranului si obositului soare calator, iar flacarile de foc pe care le arunca altadata pe iarba cruda s-au stins  udate de ploaia ce se abatea de dupa dealuri. Acum soarele de un portocaliu pal abia se mai intrezarea dupa panza de paianjen de la geam si panza de fum adusa de nori.
          Dintr-o data cerul violet s-a revoltat si si-a schimbat culoarea si un vant puternic a alertat frunzele adormite. Pasarile au inceput sa brazdeze cerul ca niste suveici nelinistite, florile ramanand insa nepasatoare, in amortirea lor de seara.
          Cerul incepe sa se zguduie puternic, mii de lumini acoperindu-l odata cu zgomotele fara de sfarsit.
          Stateam si ma uitam afara in gradina prin panza de paianjen ce atarna la geam , care imi atragea atentia prin firele ei subtiri si prea simetric aranjate.
          Incet, incet, stropii repezi de ploaie au inceput sa cada zgomotos, racorind atmosfera. Pasarile s-au ascuns grabite si  tacute printre ramurile si  frunzele copacilor , in cuiburi sau sub streasina casei. Se auzeau numai stropii care loveau frunzele cu putere. Pomii isi miscau ramurile  fiind furiosi ca au fost treziti din visare.
          Priveam cerul si incercam sa vad cearta norilor si drumul lor spre apus, Nu pareau hotarati sa ramana deasupra satului pentru prea mult timp. Parca se grabeau...
          Treptat , norii au plecat plutind ducand cu ei ploaia, iar cerul a ramas singur in intunericul noptii , fiind luminat de luceafarul atintit in bolta sa ca de safir.
          Noaptea s-a lasat misterios pe deasupra satului aducand cu ea linistea sa apasatoare, iar luna si alaiul ei auriu vegheau casele garbovite de ploaie.