Prolog

3.3K 87 38
                                    

               Îți mulțumesc,  sincerity!



           Mă ridic brusc și-mi las picioare să-mi atârne la marginea patului. Brațele îmi atârnă inerte pe lângă corp și trupul îmi e cocoșat de povară. Același blestemat de vis în fiecare noapte. 

       Convoiul militar înainta greu prin târgul ce se întindea de-o parte și de alta a drumului. Tarabele erau o alcătuială ciudată din lemn și material franjurat sau doar întins pe jos. Un bărbat scund desculț și înfășurat în kandoora după cum am aflat de la interpretul nostru trecea nestingherit prin fața taburilor, împiedicându-ne înaintarea. În cap ghutrah-ul  îi flutura ciudat în timp ce se apleca în față luând de pe o tarabă un telefon mobil vechi. Vânzătorul îi  explica agitat o poveste despre utilitatea lui și involuntar un zâmbet larg mi-a scăpat. Aici nici măcar nu exista rețea de telefonie mobilă. Un scrâșnet sec m-a readus în realitate și parcă cu încetinitorul mi-am întors capul în față. Parbrizul a plesnit sub presiunea unei mâzgi amestecată cu ceva purpuriu. Semnale de alarmă au apărut când mi-am dat seama că e sânge, însă nu am mai avut timp de reacție fiindcă totul s-a năruit. Simt doar că nu mai am nicio putere în timp ce trupul mi-e azvârlit dintr-o parte în alta ca o păpușă de cârpă. 

ElectrizantUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum