Când eram la mal simt cum.........
Am simțit cum mă ia amețeala astfel căzând pe nisipul ud.
La cateva secunde, il aud pe Ryan strigând si alergand cu disperare spre mine însă nu am putut să-i răspund. Pleoapele mi se inchideau rapid astfel devenind inconștientă
•
Ryan pov :
Stau linistit in apa,admirând priveliștea, când deodata o văd pe Sara la mal, vrând să intre dar aceasta a căzut la pamant.
-Sara!Sara!Sara! Strig cu disperare in timp ce incerc sa ajung la mal printre valurile reci si zgomotoase ale marii.
-Sara!esti bine?spun atunci când ajung langa ea.
O drag mai departe de apă, îi pun capul pe piciorul meu făcându-i respirație gură la gură. Văd că nu dă niciun semn de "trezire" , fug spre locul unde aveam prosoapele sunând cât de rapid pot la 112.
•
Sara pov:
Oh, recunosc mirosul asta dintr o mie.
Imediat imi deschid ochii și văd că sunt pe un pat de spital , cu 2 perfuzii in maini,cu mască de aer.
Dau să mă ridic dar nu îmi pot mișca mâinile și picioarele și mă simt foarte slăbită.
Nu dupa mult timp de la trezirea mea,aud o ușă deschizându-se,pe ea intrând o asistentă.
-Bună, ce bine că te-ai trezit!imi spune asistenta verificându-mi doza pentru perfuzie.
-Dar ce am pățit?îi spun în timp ce explorez cu privirea camera în care ma aflu.
-Ai avut o criza de calciu,dar este totul sub control! Apropo, ai vizitatori, îi las să intre?imi spune notând ceva pe un carnețel
-Desigur!spun zâmbindu i
Dupa iesirea asistentei,intra Ryan
-Sara!esti bine? Te doare ceva? Imi spune foarte panicat venind spre mine
-Ryan sunt bine,nu ma doare nimic doar ca nu prea ma pot misca. îi spun vrând să mă ridic în șezut.
Ryan îmi pune mâna pe mâna mea în semn de "stai linistita,nu te ridica" si mă uit zâmbind spre el.
-Ceilalți unde sunt?
-Sunt pe hol,așteaptă să te vadă. Îmi spune încă ținându-mă de mână.
-Am înteles, dacă vor, pot sa intre și ei!Mă simt mai bine oricum.
-Doctorul a zis că îți vor da drumul poimaine acasă, vor să se asigure că totul e bine! Imi spune uitându-se fix la mine.
-Uite in ce se transformă vacanța noastră,imi pare rău că vă stric vacanța.. spun trista
-Hei!nu spune asta!pentru mine siguranta ta conteaza! Imi spune ryan apropiindu-se de mine si dându-mi un sărut pe frunte.
Eu tac fără să spun nimic,doar zâmbesc.
•
Dupa 2 zile de spital am decis să nu mai stam la Neptun și să plecam acasa, așa că uită-ne aici în masină.
Eu si Ryan stam iar pe ultimele scaune din mașină.
Stau și ma uit la Ryan, am început să țin mai mult la el în ultimele zile.
-Ești ok?mă întreabă Ryan dându-mi un fir de par fupa ureche.
-Mă simt obosită,atâta tot. Spun punând capul pe spătarul scaunului închuzând ochii.
Ryan nu mai spune nimic doar dându-mi un scurt pupic pe frunte.
•
To be continued...
