Intre doua lumi

Capitolul 2: „Ok, care e problema ta?"

Nathan citea ziarul de dimineață în timp ce se bucura de jointul său. Asta era rutina sa de dimineață. Îi mai lipsea doar ceașca de cafea și putea fi asemănat cu un bărbat obișnuit ce are parte de un început de zi obișnuit.

Doar că Nathan nu este o persoană obișnuită, ca toată familia James de altfel.

Măcar se poate preface.

- Adunarea! striga Beatrice din living. Avem ceva important de discutat.

- Ce poate fi mai important decât jointul meu? se revolta Nathan.

- Emma.

Bărbatul se uită nedumerit la Beatrice, neînțelegând ce poate fi în capul ei. În ultima perioadă Emma nu a făcut nicio prostie.

- Va face în curând 18 ani.

- Și?

- Păi cum și? Nathan, am fost de acord cu toții când am găsit-o pe Emma în pădure că îi dăm un răgaz de câțiva ani.

- Pentru a vedea dacă nu este cumva un..., spuse Niall, dar nu își termină propoziția, căci nu putea pronunța acel cuvânt. Era mult prea greu. Îl dezgusta doar gândul.

- ...o creatură a pădurii. Nu a afișat nimic in toți acești ani, iar în curând va fi majoră. Trebuie să știe despre noi. Despre toți.

- Și de asemenea, trebuie să o facem membru complet. Dar nu acum. Mai întâi așteptăm majoratul.

***

- Tu, cel trist, cum te numești? întrebă domnul director.

"Cel trist". Aiden ar fi vrut să îi spună vreo câteva, dar nu dorea să creeze probleme din prima zi.

Știa că despre el era vorba. Restul aveau niște fețe de copii fericiți. Chiar și Sophie.

Lui Aiden îi venea să vomite.

- Nu aveți în fața dumneavoastră un teanc plin cu fișe în care îmi este scris numele? întreabă acesta cu răceală.

- Sunt un om care preferă dialogul.

Nu se vede, adăugă Aiden în gând.

Prefera să fie tăcut și să nu răspundă întrebărilor. Cu cât deschidea gura mai puțin, cu atât avea să nu se enerveze.

- Am o propunere pentru tine, Aiden, adăugă domnul director oftând.

- Vedeți, nu a fost atât de greu să aruncați o privire peste o hârtie, nu? își continuă jocul băiatul.

Dar domnul din fața sa nu îl băgă în seamă, de parcă nici nu a vorbit.

Aiden urăște când cineva face așa ceva.

- Văd că nu ești atât de încântat de prezența ta aici în liceul nostru. Dar dacă te-ai familiariza cu împrejurimile, sunt convins că vei găsi acest loc unul agreabil, dacă nu chiar plăcut. Îți propun un tur. Am solicitat un elev să îți arate liceul și ceea ce îl face atractiv.

- Nu trebuia să vă bateți capul cu așa ceva. N-am nevoie de niciun tur prostesc al liceului. Mă pot descurca, am aproape 18 ani. Și de fapt, nici nu-mi pasă să știu această clădire. Am terminat cu hârtiile?

- Tu ai terminat cu hârtiile, dar nu și cu turul. Îl vei face, tinere domn!

- Obligați-mă!

***

Când credea că este doar o farsă pusă la cale de către domnul director pentru a o reține din timpul ei prețios, ușa biroului se mișcă, iar de pe ea ieși un băiat.

Era mai înalt decât ea, mult mai înalt. Îmbrăcămintea sa era toată neagră, dar totodată îi scotea ochii în evidență, un verde pătrunzător. Părul era șaten și dezordonat, dar el parcă îl făcea să arate bine.

Emma nu-și putea lua ochii de la acel băiat.

- Te mai holbezi mult sau mergem? întrebă acesta plictisit. Presupun că tu îmi vei sta azi pe cap.

Fata a rămas șocată când l-a auzit vorbind. În primul rând pentru că vocea sa era foarte puternică, impunătoare. Putea spune că o fascina. Sau că se temea de ea. În al doilea rând, pentru că prin vorbele sale părea a fi un mare bădăran. Cum poți vorbi așa cu o persoană pe care nu o cunoști?

Emmei îi pieri zâmbetul. Se uită spre doamna Vivi pentru a găsi în ea un aliat, iar din privirea acesteia putea înțelege că îi dădea dreptate.

Cu ce a greșit?

- Bine ai venit la liceul nostru! Eu sunt Emma și astăzi îți voi prezenta liceul, spune aceasta cu o voce cât mai veselă, deși în interiorul ei nu era așa deloc.

- Nu-mi pasă cine ești, vreau doar să terminăm odată cu chestia asta. Așa că, cu ce începem?

Emma nu mai putea vorbi. Nu putea lega nici măcar două cuvinte și să mai aibă și sens între ele. Rămăsese blocată.

- Emma, ce zici dacă i-ai arăta pentru început dulapul său. Astfel, ar putea să-și lase lucrurile acolo.

- O idee excelentă, doamna Vivi.

Nu știa cum să îi atragă atenția noului elev pentru a o putea urma, așa că se rezumă doar la a deschide ușa, făcându-i un semn din cap spre hol. Fu surprinsă să vadă că băiatul se îndreptă spre ușă pentru a o ține pentru ea. Fata îi aruncă o privire nesigură, dar când a văzut acea privire de gheață, s-a rezumat doar la a înghite în sec și a merge pe holul principal.

- Poate crezi că sunt o brută, dar nu sunt complet needucat, i se adresează fetei, desi era cu privirea în altă parte.

Emma a ales să-l ignore și să-și continue treaba de ghid pe care o are de făcut. Ajungând în capătul holului principal, a cotit-o la dreapta, spre locul în care bruta din spatele ei avea dulapul. Un mic sentiment de frustrare o cuprinse, deoarece dulapul băiatului nu era departe de al ei.

Asta însemna că avea să-l vadă mai des pe misteriosul de lângă ea.

- Dulapul 148. Nu e greu de localizat. Mergi pe holul principal până în capăt, apoi o iei la dreapta și te uiți la dulapurile de pe peretele stâng până ce îți găsești numărul.

Băiatul nu scoase niciun sunet. Se rezumă doar să dea ușor din cap, apoi să-și lase lucrurile în dulap.

Acest lucru o enerva pe Emma, deoarece băiatul nu vorbise absolut nimic, iar acest lucru este deranjant. Nu pare o fire timidă, din contra. Atunci de ce se comport așa?

- Ok, care e problema ta? întrebă fata deja epuizată. Eu nu ți-am făcut absolut nimic. Te știu de abia câteva minute și te comporți cu mine de parcă sunt o fantomă.

El s-a întors cu fața spree a, părând de-a dreptul oboist.

- Prințesă, nu tot se învârte în jurul tău. Te-ai întrebat dacă eu vreau să mă plimb prin școala asta pe care o urăsc?

- Dar tu te-ai întrebat dacă eu vreau să îți fac un tur?

- Bun, am ajuns la concluzia că niciunul dintre noi nu vrea să se afle aici.

Și cu asta, băiatul plecă de lângă dulap, luând-o pe coridorul cel lung, tot în față. Cel mai probabil nu îi păsa unde ajunge, atât timp cât era departe de fată.

Emma mai avea puțin și exploda. Nu îi venea să creadă că cineva s-ar fi putut comporta așa. Acest băiat era o enigmă.

Dar mai ales o brută.

Arogant. Plictisit. Nepoliticos.

Și cel mai important... Distant.