Noaptea
Tuturor ne e dor de vară...
Când stam cu totii pe afară...
Când caldura ne mângâie,
Și câte-o briza rece vrea sa ne gâdile.
Dar uneori și-n vară e iarnă in noi,
Când sufletul e rece și te înmoi
Și te scufunzi in gândurile
Negre ce in noapte te fac sa stai de veghe.
Momentele de liniște simți ca te apasă,
Simți cum îți da drumul și te prind iar in plasă.
Momente pe care vrei sa vrei sa le uiti,
Te uiti stanga - dreapta și nu sti pe unde s-o apuci.
E noapte... întuneric și in tine,
Nu sti ce sa faci sa îți fie și tie bine,
Să ai și tu un moment de bucurie,
Dar suferința e mare și aprind o făclie.
As vrea ca cineva sa îmi lumineze calea,
Dar îmi dau seama
Ca sunt singur cu luna,
Iar eu stau... plang... și oftez intr-una.
Ceasul bate ora două,
Aud de lângă geam ca a început sa plouă.
Iarnă și ploaie și-n sufletul meu,
Iar durerea ce o simt, o știu doar eu.
Încerc sa adorm, sa uit de sufletul greu,
Pe care mi-l duc in spate, doar eu...
Nu poate nimeni sa ma ajute
Decât săruturile lor pe frunte.
Mie frica sa adorm, ca nu cumva și acolo
Sa fie la fel de rece, frig și sa văd cum plouă.
Dar adorm, fără sa îmi dau seama,
Nu visez nimic, dar ma trezesc cu drama.
