Focul de armă mă surzește, și durerea își face loc în mine, când acesta îmi nimerește abdomenul. Cad lată și încerc să-l strig, dar din gura mea iese o șoaptă răgușită. Îi aud pașii apropiindu-se de mine, dar nu ajunge la mine, căci un alt foc de armă se aude și aud cum cade cineva la pământ. Încă un foc de armă și mai cade încă cineva la pământ, iar eu știu prea bine cine. Dorința de a mă uita la ei, crește în mine și mă arde, căci știu că nu ar trebui să văd, dar îmi întorc capul, partea din corp care e cea mai puțin vătămată, și-i văd pe amândoi, înconjurați de bălți de sânge. Nu vreau să recunosc, dar știu că niciunul din cei doi nu trăiește și am rămas singură. Acum ca și cum rănile nu mi-ar fii fost destule, simt cum sufletul începe să mă doară atât de tare încât mai că l-aș smulge de-aș putea, dar nu apuc să gust prea mukt din agonia ce-mi pune stăpânire pe inimă, căci privirea mi se încețoșează treptat, urmând să-mi pierd cunoștința.
CITEȘTI
Unde suferința se termină
Fiksi Remaja„- De ce fumezi? Mă întreabă el părând supărat sau dezamăgit, iar eu îmi dau ochii peste cap. - Pentru că e un lucru care-mi face rău, și asta voiam când m-am apucat, să-mi aduc sfârșitul. - Și dacă ți-aș spune în momentul ăsta că dacă nu te lași v...
