O marturisire neasteptata

203 16 4
                                    

Era o liniste deplina in biblioteca,mda cam ciudat sa spun asta pentru ca in biblioteca era mereu liniste dar acum ramasesera doar 2 persoane si bibliotecara.Dupa cateva momente de tacere Yano s-a hotarat in sfarsit sa zica ceva: 

                 -Hina...ar trebui sa ne reapucam de invatat...                                           

 Sunt inca socata de ce a spus Yano asa ca am dat din cap in semn de da.I-am explicat lui Yano cateva exercitii si chiar le-a inteles ,Yano se pricepea la mate si alte materii,ma intreb de ce vrea sa il meditez.Poate vrea sa petreaca ceva timp cu mine.Offf... sunt asa idioata !! Cum ma pot gandi ca un baiat ca Yano m-ar placea sau ar vrea sa stea cu mine.Totusi e ciudat.Dar se pare ca,cuvintele mele ca si "nu m-ar placea" imi faceau mai mult rau.Daca el ar sti cat sufar din cauza lui.Am stat cam 15 minute fara sa zic nimic ,inecata in visele si sperantele mele stupide si inposibile,iar Yano a observat.Am auzit glasul dulce al lui Yano strigandu-mi numele:

               -Hina!!Hina,te simti bine??

               -Eeehh??!!

               -Ai febra??Te simti rau??Vrei sa plecam??

                -Eu,eu...ummm

Mana lui Yano mi-a atins usor fruntea.Era asa de calda si ma facea sa ma simt in siguranta.M-am inrosit toata ,iar Yano se uita la mine destul de ingrijorat dar si nedumerit.Cred ca o sa lesin si da,am lesinat.Peste 30 de minute m-am trezit si cred ca eram acasa.Nu am deschis ochii pentru ca nu voiam sa ma uit in jur si sa nu il mai vad pe Yano .Am stricat tot,sunt asa de idioata.Am avut un vis superb,eram cu Yano la mare si ne distram,cand Yano mi-a spus ca ma iubeste.Visul asta a fost unul din multele mele fantezii normale cu Yano.Am zis cu o voce mai linistita :

             -Yano,e asa frumos...fanteziile mele tampite,nu ma va iubi niciodata!!

             -Chiar sunt asa frumos,Hina??

O nu ,poate fi oricine dar nu Yano.Am deschis usor ochii rugandu-ma sa nu fie el,dar in zadar,eram in bratele lui Yano care se pare ca ma ducea acasa pentru ca am lesinat in biblioteca.Ce fac acum??

              -Umm...Yano...eu..

              -Hina...tu..

              -Yano,eu...te plac...si inca de mult timp,dar stiu ca tu  nu ma placi deci...

              -Hina...nu e adevarat...eu,eu te plac ,de ce crezi ca te-am intrebat daca vrei sa ma meditezi??

               -Cum,tu ma placi ??!?!?!?

               -Da,te plac ,si inca mult...

              -Eu ,nu stiu ce sa zic...

              -Nu e nevoie sa zici nimic.

Apoi fara sa imi dau seama Yano m-a tras spre el si m-a sarutat.Stai asa,Yano m-a sarutat,asta insemna ca suntem un cuplu.Buzele noaste sau desprins usor .Ne-am uitat putin timp unul la altul si fara sa ne dam seama ajunsesem deja in fata casei mele,iar Yano a spus:

             -Am ajuns,pa Hina!!

           -Pa Yano!!

M-am intors pentru a pleca dar Yano m-a luat de mana si m-a sarutat iar.Offf...ma innebuneste baiatul asta.Il iubesc asa de mult si nu pot sa cred ca si el pe mine.Asa ne-am luat la revedere si m-am decis sa nu o sun pe Tomoyo pentru ca era destul de tarziu asa ca o sa vorbesc cu ea maine.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 26, 2012 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

The story of Yano and HinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum