Suflete pierdute

Prolog

Prolog

Mi-am ridicat privirea si de aceasta data nu mai era intuneric, era o silueta.

Mi-am mijit ochii confuz incercand sa disting ceea ce era in fata mea si imadiat am recunoscut chipul de o frumusete rara dar demonica care desi imi transitea numai prin privire parca placere infinita, in acelasi timp ma ingrozea si il priveam cu toata ura existenta in mine.

Un zambet i-a intins buzele de un rosu aprins ca flacarile iadului iar ochii intunecati si i-a mijit la mine.

Parul ei lung si rosu ii cadea ca o cascada peste umerii goi. In jurul ei era numai ceata, desii eram inconjurati de flacari, dar chiar si prin acea ceata i-am putut distinge formele voluptoase care nu erau inconjurate de nici un vesmant.

O ameteala euforica m-a cuprins din nou aducandu-mi aminte de acea seara, de seara cand am vazut-o prima data. Am incercat sa ma impotrivesc farmecului ei si sa nu cad din nou in capcana diavolului, cum o mai facusem.

-Nu te impotrivi Drew!A vorbit ea facand un pas in fata si iesind din ceata.

Corpul ei parca perfect a iesit din umbra aratandu-se in toata splendoarea si goliciunea lui in fata mea.

-Sunt exact ceea ce vrei!A spus ea parand atat de sigura.

-Ba nu, ea e ceea ce vreau!Am spus intorcandu-mi cu greu privirea spre Maia. Spre chipul ei bland. Acei ochii inocenti in care vezi doar binele, ea e ceea ce vreau, ea e singura pe care o iubesc.

-Gresit!A spus ea in soapta dar parca vocea ei a rasunat in tot iadul. Ea e ceea ce ai nevoie, tu pe mine ma vrei!A spus ea din ce in ce mai nervoasa.

A venit spre mine aplecandu-se iar eu am incercat sa ma indepartez dar rana din abdomen nu m-a lasat.

-Eu sunt plasmuirea imaginatiei tale!Crezi ca sunt perfecta?Da, o faci, pentru ca tu m-ai creat.

S-a apropiat se mine soptindu-mi la ureche. Parul ei imi gadila fata iar mana ei s-a asezat imediat pe abdomenul meu in locul ranei.

-Vezi tu, aici in iad ea iti poate vindeca rana dar eu ti-o pot inlocui cu placere. A spus si imediat si-a presat mana de rana mea si am scrancit de durere.

Dar in urmatoarea secunda totul a disparut, durerea a plecat dar mana ei parca ma ardea, tot stomacul mi s-a facut un ghem iar de acolo in tot corpul mi-a plecat un val de adrenalina, una care ma inebunea si ma facea sa o vreau cu totul lipita de mine, nu doar cu o mana.

-Iti place, nu?A ranjit ea in timp ce mana ei a urcat in sus pe pieptul meu, facandu-ma sa gem involuntar. Daca spui da, te vei simti asa pe veci, voi fi doar a ta!A spus ea.

-Drew, ea nu e reala, dar Maia e!Am auzit-o pe Alison strigand si brusc gandul mi-a zburat la Maia iar tot extazul a disparut, brusc durerea revenind.

Ea a marait intorcand privirea spre Alison iar cand a ridicat mana spre ea a zburat practic la cativa metri in sus si s-a prabusit cu putere.

A intors privirea, uitandu-se urat spre Maia parca fiind gata sa o ucida, dar vocea mea a oprit-o.

-Stai!Am strigat eu sugrumat de durerea din abdomenul meu.

-Stai linistit, nu vreau sa o omor, as fi facut-o de mult daca mi-o doream.

A ridicat mana spre ea si doar cu o simpla miscare a reusit sa o faca sa zboare practic langa mine.

-Ti-am incredintat sufletul iar tu mi l-ai vandut!A spus ea printre lacrimi.

-Stiu dar regret si o voi i drepta!Tu esti sufletul meu si te voi proteja.

-Noi nu mai avem suflete...le-am pierdut de mult!Si atunci, cand i-am auzit cuvintele am stiut ca doar printr-o cale voi reusi sa-i demonstrez contrariul. Asa ca m-am intors catre diavol care ma privea ademenitor si am fost gata sa ma daruiesc lui.