Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
26 DECEMBRIE, 2018, SEOUL, COREEA DE SUD.
Zăcea. Zăcea pe acoperișul blocului în care trăia. Sehun privea corpurile cerești cum străluceau. Erau fantastice. Luna strălucitoare își făcu timidă apariția printre nori, acum luminând întregul cer.
Băiatul cu păr negru oftă nefericit, scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. Înșfăcă o țigară, așezându-și-o între buze. O aprinse cu bricheta, apoi trase din ea. Nici sticla de whiskey nu lipsa de lângă acesta. De la acel incident care l-a traumatizat psihic, așa era zilnic. Avea părul în toate direcțiile, avea hainele șifonate și mirosea numai a alcool și fum de țigară. Se simțea vinovat pentru tot ce se întâmplase în urmă cu câteva luni.
Încă îi revenea șcena cu acel accident în minte. Park Danbi, marea sa iubire, fata care-i schimbase complet viața, cea care-i aducea mereu zâmbetul pe buze, cea care-l făcuse să-și accepte toate defectele; acum ședea în agonie pe patul de spital. Era în comă de două luni.
Gândurile sumbre ale tânărului Sehun nu-i dădeau deloc liniște. Care fusese greșeala lui de primise o asemenea pedeapsă? Nu putea să găsească răspunsuri. În interiorul său era un război care parcă nu mai lua sfârșit. Spera din toată inima ca pământul să se crape și să-l înghită. Își dorea ca acest chin infernal să se termine. Inima lui era crăpată de durere și disperare, iar sufletul său fuse străpuns de o săgeată oarbă care nu-și nimerise ținta.
În urmă cu doar cinci luni, era atât de vesel și se bucura la maximum de viața sa pe care mulți și-o doreau. Însă cu toate acestea, el nu-și vedea rostul pe această lume dacă Danbi nu era lângă el. Ce îl aduse pe Sehun în această ipostază? Ei bine, o banală ceartă. O ceartă care îi aduse durere și tristețe. Se ura, și mai important... Își ura viața.
Băiatul trase puternic din țigară, apoi expiră fumul pe nas. Lacrimile țâșniră din ochii săi când în minte îi reveniră amintirile. Dacă nu s-ar fi certat, fata ar fi fost acum alături de el, oferindu-i dragostea după care tânjea. Fratele lui Danbi, Seonghwa, îi interzise lui Sehun să se mai apropie de ea. Cum putea să stea departe de iubirea vieții lui? Simțea că nu mai rezistă.
Motivul cerții fu unul pur și simplu banal. Băiatul se îmbătase într-un club și plătise o dansatoare pentru o simplă noapte. Danbi nu putu să accepte greșeala comisă de tânăr. Fata cu păr roșcat se aruncase de pe acoperiș. Ce fusese în capul ei în acel moment? Ei bine, o făcuse fără să gândească.
Pierdut în propriile gânduri, Sehun nu auzi când numele său fu rostit de Suho, prietenul lui. Cel puțin când Suho îl strigă pe Sehun pentru a treia oară, acesta tresări. Se ridică în șezut, îndreptându-și spatele. Trase și ultimul fum de țigară, urmând s-o stingă și să arunce chiștocul pe unde apucă. Roșcatul veni în dreptul prietenului său, așezându-se lângă el. Sehun evită să-l privească pe băiatul de lângă el, însă spuse pe un ton greu și răgușit:
— Ce te aduce aici, hyung? a întrebat, trecându-și o mână prin păr.
— Sehun, tu vezi cum ai ajuns din cauza lui Danbi? oftă Suho, arcuindu-și o sprânceană.
— Dacă ai venit doar pentru asta, te invit să pleci! îi răspunse băiatul pe un ton rece.
Lui Sehun nu îi păsa de nimic în afară de fată. Știa că greșise, dar nu știa cum să se facă iertat. El nu ar fi putut s-o lase pe ea nici în ruptul capului.
— O să-ți spun doar un lucru, și te faci că nu ști de la mine, bine?
— Spune... glăsui acesta, privind în gol.
— Danbi... Danbi s-a trezit din comă.
La auzul acelor cuvinte, băiatul își mări ochii și se ridică în picioare. Așteptă foarte mult să audă acele cuvinte din partea cuiva. Pentru prima oară înainte de accident, Sehun zâmbi. Îl trase pe Suho de braț, târându-l după el.
— Sehun, încotro? zise Suho, fiind confuz.
— La spital!
Cu toate acestea fiind spuse, cei doi prieteni au pornit către spital. Sehun de abea aștepta să-i vadă chipul angelic a lui Danbi.
