Cu parfum de primăvară

61 6 0
                                    

Mi-am îndesat în geantă
un zâmbet şi-o speranţă
lângă rochiţa vaporoasă.
Hanoracul cu mâneci lungi şi uzate
îl las pe altădată.
Ştiu că toate se vor şifona,
dar nu-i nimic.
Şi eu aveam prostul obicei
să mă şifonez şi cred că
nu am scăpat încă de El.
Cum nu am scăpat
Nici de gustul amar de pe buze
Nici de sentimentul de vinovăţie.
Şi de regretul ăla atârnat
într-un colţ de dimineaţă
de când m-ai ameţit
cu parfum de primăvară.
Sunt gata. Plec;spre niciunde,
Cu capul sus,
Să-mi găsesc fericirea.
Mi-am făcut bagajul deci,
te rog, nu mă mai căuta!

ReflecțiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum