Alone in the Dark [ Justin Bieber FanFiction ]

Chapter 3.

Deci lume. Servus. :)) . Aaa.. Deci stati asa, ce?! Doar 3 capitole si deja 100 de cititori. E binisor, zic. Multumesc celor care imi cititi povestea, sper sa va placa si daca aveti sugestii sau.. Ma rog. Lasati-le intr-un comentariu. Multumesc inca odata! Citire placuta! :* 

Ashley si Justin ajunsesera iar cu piepturile lipite, amandoi sufland greu. Fara sa mai poata intretine contactul vizual cu Justin, Ashley isi lasa capul in jos asteptand ca el sa scoata macar o vorba. Nu stia de ce dar gestul lui o ranise. Nu putea sa inteleaga de ce ajunsese sa tina la el. Nu era sub nici o forma pentru ca era faimos. Dar a stiut cum sa se poarte cu ea de la inceput. Si in plus nu mai rase asa de mult timp. Se simtise bine si poate ca nu era asa de nervoasa pe Justin. In schimb simtea o ura profunda pentru acea fata. Ii stricase seara si asta nu-i convenea deloc. Intr-un sfarsit Justin alese sa spuna cate ceva ca sa o linisteasca pe Ashley.

- Ashley eu.. Mie.. Stii... Imi pare...

- Te rog sa taci! Nici sa nu indraznesti sa spui ca iti pare rau pentru ca nu iti pare. E o fata frumoasa. Foarte frumoasa, dar poate ca ar fi trebuit sa imi fi spus si mie de asta. Eu.. Eu trebuie sa intru in casa.

In tot acest timp, ea vorbi pe un ton jos, calm, desi in sinea ei era un razboi in toata firea. Ii venea sa injure, sa planga, sa sparga tot ce ii statea in cale. Si pentru ce? Pentru un baiat pe care il cunoaste de asa putin timp. Se dezlipi cu greu de pieptul lui pentru a putea sa intre in casa. Dar inainte ca Ashley sa reuseasca sa puna mana pe clanta, fu trasa de incheietura mainii cu un gest brusc. Ajunse iar lipita de baiatul inalt, cu parul bine aranjat, cu un stil vesyimentar aparte, ochelarii de soare care dadeau o tentativa de mister. Fara a mai sta pe ganduri Justin isi lipi buzele moi de ale ei, formand un sarut pasional. Ashley se impotrivi destul de tare la inceput, dupa care fu luata de val si se lasase pagubasa. Dupa ce capatasera distanta unul de celalalt, ea se trezi din transa ei. Si in urmatoarea secunda, Justin lua o palma zdravana peste obraz. La impactul cu palma ei, isi intoarse capul. Incepu sa chicoteasca masandu-si maxilarul. Isi atinti privirea spre fata blonda, mai mica decat el la inaltime, care se uita urat ala el, avand pumnii inclestati de furie si maxilarul incordat. Lui i se parea atat de adorabila incat lasa sa-i scape un zambet induiosator.

- Esti asa un nesimtit! Pleaca! Pleaca si lasa-ma in pace! Serios!

Nu mai astepta un raspuns. Avea o stare ciudata. Era nervoasa, emotionata, si in acelasi timp atat de fericita. "Hai ma! Recunoaste ca ti-a placut! Ti-a mai zis cineva cat de bine saruti?" . Vocea lui i se facu vag auzita. Acum era si mai nervoasa. Se juca cu mintea ei. Si asta nu-i placea deloc. Deschise usa si merse dupa Justin care tocmai atuncii voia sa intre in masina. Il lua de maneca si il intoarse. Fiind nervoasa la maxim nu era constienta de ce avea sa scoata pe gura...

- Ascultama bine. Cine naiba te crezi? Cine te crezi sa vi la mine cu un ton superior, sa imi suncesti mintile, sa ma faci sa tin la tine, sa ma ranesti si dupa sa iti bati joc de mine? Scuze dar oricat ai fi tu de faimos, lasa-ma sa-ti zic ceva. Nu ma intereseaza ca esti vedeta, fac ceva pe tine si pe popularitatea ta! Lasa-ma in pace! Pleaca si sa nu mai dai de mine, pentru ca ce mi-ai facut tu in seara asta e ceva foarte urat. Ti-ai batut joc de mine. Mi-am irosit timpul cu tine! Si stii ceva? Nu am de gand sa fiu bataia de joc a nimanui. Asa ca te rog frumos sa urci dracu' in masina aia luxoasa, sa iti asezi fundul luxos pe scaunul ala luxos si sa pleci foarte luxos din viata mea! Multumesc frumos!

Justin ramase un timp uitandu-se la ea. Ii pierise zambetul de pe fata, ceva ce nu se intampla des. Statea cu mainile in buzunar, fara nici o expresie pe fata. Era prima data cand ii parea cu adevara rau. Facuse ceva urat, voia sa isi ceara scuze, dar adevarul e ca nu o mai facuse pana acum. El nu isi arata niciodata sentimentele si ii era greu sa le zica pe toate acum. Dupa micul discurs tinut de Ashley ii aparu un nod in stomac. Abia in acel moment isi dadu seama ca el chiar tine la ea desi o stia de doua o zi sau doua. Nu ii placea postura in care era pus. Voia pur si simplu sa plece si sa nu o mai vada vreodata. Nimeni nu il mai jignise asa pana atunci. Dar pe el nu il supara chestia asta. Era nervos. Nervos pe el insusi. Poate ca el chiar era un nesimtit. A ranit-o? Da.. A ranit-o.. Si ii parea cu adevarat rau. Dar nu o putea spune. Statea chiar in fata lui. O adolescenta blonda, expresie nervoasa, imbracata elegant, cu o privire strapungatoare care parca il implora sa spuna ceva. Dar nimic.. El nu mai era in stare de nimic. Poate daca si-ar fi dat jos ochelarii, Ashley ii observa ochii inlacrimati  si isi putu da seama de ce se petrecea in sinea lui. Dar era efectiv inghetat. Se simtea mic, neputincios. Un nimeni in fata ei. Era prima data cand se intampla asta. Si situatia in care era pus nu ii placea deloc. Ashley ofta adanc, se intoarse si pleca. O urmari cu privirea pana cand intra in casa. Abia atunci se dezmetici cat de cat si fu in stare sa plece din fata casei ei. 

..........................................................................................................................

Timpul trecu. O saptamana, doua. Era a 3a saptamana in care Ashley nu se mai auzise cu Justin. Aproape ca uitase de el. Si era sigura ca el nici maca nu isi mai aducea aminte de numele ei. Probabil acum isi batea joc de alte 3 fete. Asa ca decise sa mearga inainte si sa nege tot ce simte pentru el. Paparazzi  erau tot mai putini, viata ei devenise iar normala. Zambea si radea cu toti. Ba chiar isi facuse si prieteni. Colegii ei de munca erau chiar foarte deschisi. Ieseau adesea impreuna. Dupa program mergeau la film, sau la un suc, sau ieseau cu rolele si bicicletele, sau mergeau in parc sau multe alte chestii. Se atasase foarte tare de un tip. Austin. Un baiat adorabil de pe aceasi tura cu ea. Devenisera buni prieteni si le faceau placere sa iasa impreuna. Dar era o mica problema. Austin era atat de indragostit de Ashley... Zambetul ei ii facea pielea de gaina si cand o vedea avea un nod in stomac care nu ii mai dadea pace. Dar nimeni nu stia de asta. Era micul sau secret. O iubire neimpartasita. El ii trimitea adesea flori sub numele de  "Anonim" si biletele in care isi exprima dragostea pentru ea. Ashley le lua ca pe o gluma. Intr-o seara, pe cand scapase de la servici si statea tolanita pe canapea razand cu Hanna se auzi o bataie in usa. Din cateva miscari, Ashley escalada canapeaua si fugi la usa. Spre surprinderea ei gasi de data asta un buchet enorm de trandafiri. Ceea ce era ciudat pentru ca "Anonimul" ii dadea doar lalele. Puse florile intr-o vaza si incepu sa ii citeasca menajerei care devenise foarte curioasa, scrisoarea pusa intr-un plic rozaliu. 

                          "Hei Ashley! Poate ca nici macar nu iti trece prin minte cine sunt sau de ce ti-am trimis florile astea. Vreau doar sa stii ca .. nu imi este usor sa iti zic asta dar.. dar Te iubesc. Stiu asta. Simt asta. Vreau sa te vad, sa te strang in brate chiar acum. Si nu glumesc. Sunt in parcul din centru. Te astept.

                                                                                    Cu dragoste................................................." 

Pauza. Nu putea sa mai spuna nimic. Amuti. Menajera ii smulse scrisoare din mana si citi totul de la inceput. Cand termina sari ca arsa de pe canapea si ipa entuziasmata.

- Si ce mai astepti? Fugi! ACUM!

Zis si facut. Ashley isi trase pe ea o pereche de blugi, o geaca neagra din piele, obisnuitii Conversi si iesi pe usa. Nu putea sa creada ca era adevarat. Oare.. Putea fi doar o gluma. Sau poate ca nu. Mintea ei ii juca feste. Avea tot felul de scenarii. Intr-un sfarsit ajunse in parcul central. Se plimba cat se plimba si nu vazu pe nimeni. Da.. era.. O farsa proasta. Cel putin asa credea pana cand il vazu. Statea pe banca de langa lac, uitandu-se in gol, cu antebratele sprijinite pe genunchi si palmile impreunate.... Era chiar el?