Intalnirea cu Zayn Malik [reeditare]

Capitolul 1.

EMMA

    -Emma,draga. Masa e gata. Ai face bine sa te grabesti!

Cam asa incepe fiecare zi in casa familiei Bleu. Mama mea nu prea are timp care sa mi-l dedice mie… dar si cand are,doar tipa si nu ma asculta.

   Imi pun ochelarii de vedere,ma ridic din pat si ma indrept spre bucataria noastra super echipata.-mama gateste chiar rar. Doar atunci cand are vreo intalnirea cu cineva, mereu alt barbat, sau cand vrea sa ma “rasfete”. Deci, bunica isi facea mereu aparitia la noi ca sa ne gateasca. Si lasati-ma sa va spun de prajiturile cu capsuni care le facea primavara. Yammy. O iubesc pe femeia asta. Era atat de grijulie cu tot, cu toti.

  Cand am ajuns in bucatarie, mama tusea din cauza fumului creat de ea. V-am mentionat ca nu prea gateste,da?

-Mama, ce ai spune sa comandam o pizza? propun in timp ce iau telefonul fix si incep sa formez numarul – ce pot sa spun? e la apelare rapida.

Ridic privirea si o vad pe mama imbracata cu o rochie neagra,scurta si mulata pe corp.

-Cine e tipul?pun telefonul jos si ma asez pe cel mai apropiat scaun.

-Hmm… Sa spunem doar "barman sexi" Poate pentru voi e ciudat sa o auziti pe propria voastra mama sa spuna asta,dar moto-ul mamei mele e "FOREVER YOUNG" Iar acum mama incepe sa isi recite poeziile.

- Imi pare rau ca nu mai putem petrece atat de mult timp impreuna ca inainte.

Ar trebui sa ii amintesc ca nici inainte nu eram?Dau din cap spunand ca nu e nici o problema.Dar e,chiar e. Anul trecut, cand am fost nevoiti sa ne aducem unul dintre parintii la scoala mama nu a vrut sa vina. " Emma, nu trebuie sa ma duc la scoala- unde trebuie sa ne marturisim cat de mult insemnam una pentru cealalta si sa impartasim cu ceilalti elevii si parintii niste amintiri- ca sa iti arat cat de mult te iubesc". M-a imbratisat asa cum facea cand eram mica. Imbratisarea m-a facut sa o iert pe moment,dar cand am ajuns la scoala si am vazut cum fiecare parinte isi saruta copilul pe frunte spunandu-i cat de mult il iubeste, treaba nu mai statea asa.

Iar pe tata nu puteam sa il iau pentru ca… ne-a parasit.

- Eu ma cam grabesc. ma informa,aratandu-mi pe geam masina care clanxona intruna. Nu am mai spus nimic si am lasat-o sa plece ca sa scap de acea galagie.

    Fiind sambata dimineata, m-am aruncat pe canapea si am deschis televizorul. Bla,bla, numai prostii pe aici. Poze cu Harry Styles si toti cei din One Direction prinsi de paparazzi. Un film bun, comedie,ceva? Neeh…

   <<Beep-beep-beep>> Imi iau telefonul de pe masuta si il deblochez. Prietena mea,Hanna mi-a trimis un mesaj. <<UIPP>> care inseamna <<urgenta-imbracaminte pentru petrecere>>. Hanna e uimitoare. E regina balului. Mereu ma intreb cum de suntem prietene, cele mai bune. Doar pentru ca ne cunoastem inca de la materna? Are asta vreo legatura macar putin?

   Ma duc in camera mea, nu imi mai fac curat pentru ca a spus ca e o urgenta. Da-i batai,Emma. Grabeste-te! Dar.. Vreau sa ma imbrac mai …la moda. Asa ca, deschid dulapul si sper sa gasesc ceva. Hmm.. nimic.

  Intr-un final, m-am imbracat cu un tricou albastru inchis, niste jeansi invechiti si niste sandale comode. Mi-am legat parul intr-un coc strans si am plecat pre Hanna.

 Am batut la usa. Aparu Hanna si ma trase inauntru.

- Am spus ca e o urgenta.

  M-a indrumat pana in camera ei si uau. Un morman de haine aruncate in mijlocul camerei m-a intampinat. Oh..vai, se misca. Deodata, din acel morman iesi Dixie, cainele ei bichon bolognez. Toata lumea o iubeste pe Dixie. Hanna a primit-o acum 2 ani de la tatal ei. " A trebuit sa fac 2 luni jumate munca voluntara la scoala pentru acest caine,dar a meritat" se mandrea ea.

Dixie incepu sa dea din coada la vederea mea.

- Deci,pur si simplu sunt disperata. Nu stiu ce sa mai port la petrecerea de saptamana viitoare.

Stau putin pe ganduri si pe urma BOOM, imi dreg glasul.

- Ce spui de rochia aceea turcoaz care ai primit-o de la Bonnie Carter?

- Pas. Am purtat-o la petrecea lui Ash McCalir luna trecuta.

   Cum v-am spus : Hanna e super poupulara. E invitata la toate petrecerile din liceul nostru si cel din centrul Londrei. Cu exceptia uneia. Petrecerea lui Crystal Morales. Hanna o uraste pe tipa aia. Si Crystal pe ea. Dar nu asta e important acum. Faza e ca tot Hanna a iesit invingatoare. S-a dus la petrecere fara invitatie si a inceput sa o faca de ras. Si toti au fost impotriva gazdei.

- Asta inseamna SHOPPING!! prietena mea dadea din picioare ca un copil mic in Ajunul Craciunului.

   Uite-ma aici, in toate magazinele posibile cu Hanna care a probat multe rochii. OK,recunosc,le-am pierdut numarul.

Dupa cateva ore, Hanna si-a ales doua rochii. Una cu un imprimeu floral uimitor,mulata pana in talie, iar de la talie pana mai sus de genunchi e bufanta- ca acele fuste ale balerinelor. Obisnuiam sa merg cu bunica mea cand eram mica la niste spectacole de balet.- iar a doua era mai scurta, fara bretele, de un albastru minunta.

- E gata? eram uimita ca toate orele petrecute s-au rezumat doar la doua rochii.

- Da. chicotea ea.Trecem pe la Starbucks?

  Mama ei lucreaza acolo de foarte mult timp.

  Pe drum,Hanna nu se putea opri din troncanit. "Oh, cat de perfect e Harry." Sa fiu sincera, poate mai spunea si alte nume ale celorlalti membrii,dar abea pe Harry l-am putut retine.

   Mama ei ne astepta cu o punga mare care nu aveam voie sa o deschidem. Nu imi vine sa cred ca ea chiar crede ca nu o sa deschidem acea punga pentru matusa Hannei. Am deschis punga aia ,fiind atenta ca nu cumva sa ma vada mama ei. Meh,  era doar o cutie in ea.

Hanna si-a comandat bautura " Double Chocolaty Chip Frappucino" in timp ce eu o asteptam la masa cu al meu Vanilla Macchiato – E atat de deliocios. OK, ma mai duc sa imi iau unul.

Ea se aseza langa mine si isi deschise usor gura, voind sa spuna ceva.

- E totul in regula?

- Da. Doar ca… Ar fi amuzant daca ai veni cu mine la petrecerea lui Mark.

- Tu glumesti,nu? Iti dai seama ca o sa ma dea afara,nu? radeam atat de tare incat o pustoaica se tot holba la mine.

- O sa vii cu mine tot daca vrei sau nu. Sa ne intoarcem sa iti luam ceva de imbracat.

- Nu,nu,nu. refuz eu. Nu ma mai intorc acolo prea curand.

Am trecut pe la matusa Hannei si i-am dat plasa. In drum spre casa ne-am intalnit cu Jake Oliver. Mda, Jake Oliver, capitanul echipei de fotbal. O imbratisa pe Hanna. Dupa acea imbratisare afectuasa, se uita la mine. Ma analiza din cap pana in picioare si schita un zambet putin stanjenit. Jake ne informa ca se grabeste si o lua la goana.

- L-am speriat? o intreb pe Hanna cu o fata de catelus dezamagit.