Intalnirea cu Zayn Malik [reeditare]

Capitolul 3

                 EMMA

Stau pe canapea si imi plang de mila. Imediat vine mama si  ma intreaba daca totul e in regula.

- Da, o mint coborandu-mi privirea.

 

   Ce pot sa-i spun?! Ca nu ma simt bine in pielea mea? Ca am doar un prieten? Ca nu sunt invitata la nici o petrecere? Nu ca mi-ar placea petrecerile, dar ar fi tare sa ma duc la una.

- Emma, sunt mama ta!

   Nu, nu esti. Nu asta insemna sa fi mama. Sa fii animatoare la clubul din centrul Londrei si sa iti uiti copilul in club ... Noroc de bunica. Ea m-a luat la ea si i-a infruntat pe cei de la protectia copiilor. Ea e mama mea. Ea m-a iubit cu adevarat si stiu ca inca o mai face de acolo de sus.

- Eu... Eu nu vreau sa vorbesc despre asta, imi ridic usor tonul, ascunzandu-mi fata cu palmele.

-  E din cauza popularitatii tale? Hainele?

M-am ars. Cum de si-a dat seama?

- Trebuia sa vina si ziua asta odata, nu? se uita la mine si incepe sa rada. Vede ca eu nu actionez in nici un fel. Nu,nu? Ok,bine. Se aseaza langa mine pe canapea. Fii atenta, imi spune devenind serioasa. Am gasit acest site minune, numit "BeRich" unde putem vinde haine.

   

Insotita de mama, am inceput sa imi fac curatenie in garderoba. Am luat de pe balcon doua cutii si am scris pe una "keep" iar pe cealalta "sell". Apoi mi-am luat hainele din cutia pe care scrie "keep" , le-am impachetat si le-am asezat in dulap. Dulapul este chiar gol. Am ramas cu 3 tricouri - unul cu cantaretul meu favorit,cat si al bunicii, Michael Jackson,unul alb ,iar ultimul e albastru cu logo-ul liceului meu imprimat pe el; 2 hanorace tricotate de bunica mea care mi se par chiar trendy, adica am vazut multe fete imbracate cu unele asemanatoare pe tumblr-ul Hannei, cat si in mall; 2 perechi de blugi simpli: albastri si albi ; 3 perechi de incaltaminte: conversi all stars, primiti de la mama de Craciun, vans primiti de la fostul iubit al mamei si o pereche simpli negri care sunt desplipiti si rupti de la atata purtat. Asta e dulapul meu.

   Iar hainele din cealalta cutie plus sacii care i-a adus mama au fost pozate si puse pe "BeRich".

- Mama...

Ea se intoarce catre mine si asteapta sa zic ceva. Ma uit fix la ea.Noi doua nu prea semanam.  Ea are parul blond,iar eu saten inchis, ea are ochii deschisi,iar eu inchisi,iar pielea ei parca e de portelan... Deodata imi iau gandul de la asemanarile si diferentele care exista intre noi pentru ca o vad fluturandu-si mainile. Ma intreaba ce vreau ,iar eu chiar am uitat de ce am strigat-o. Incep sa ma balbai. Nu o las chiar asa de mult sa astepte pentru ca imi iese un "multumesc"afara din gura involuntar. Poate chiar voiam sa ii multumesc. Se ridica de pe scaunul din piele si se apropie de mine. Astept imbratisarea ei. O tot astept. E cam ciudat ca sta in fata mea cu un zambet fals pana la urechi. Poate doar asta imi daruieste. Un zambet.Totusi am mai avansat.

   Totusi am mai avansat.

   Da, e adevarat. Stiu ca suna foarte ciudat dar... Nu stiu cum sa ma port cu ea. Pur si simplu o simt mai mult ca pe o straina.

     Cand politia a batut la usa, ea mi-a spus sa ma ascund. Aveam doar 3 an deci credeam ca jucam "De-aveati ascunselea". Am fugit catre bucatarie, unde m-am ascuns in dulap. Langa mine era gunoiul si imi amintesc ca mama m-a rugat sa îl duc. Mirosul de stricaciune imi intepa narile. Mi-am strans nasul cu 2 degete. Dupa cateva secunde nu mai puteam sa respir - evident si ma inrosisem toata la fata. Incerc sa deschid gura dar de odata vad negru in fata ochiilor si din pozitia ingramadita pe care o aveam, imi indrept piciorul lovind usa dulapul care se deschide. Vad un om bine imbracat in albastru. "E o fata aici!" Exclama el intruna pana cand mai veni un barbat imbracat la fel. "Mama nu mi-a spus ca si voi jucati. Voi mijati?" Unul din barbati isi misca capul in stanga si in dreapta si scotea cateva "nu"-uri.  De atunci nu am mai vazut-o pana acum 2 ani. A venit la bunica si m-a luat la ea. Nu duceam lipsa de bunica pentru ca locuia la 3 minute de noi. In fiecare dimineata venea si ma ducea la gradinita. In ziua in care politistii au luat-o pe "mama", nu intelegeam de ce nu ma lasa sa stau cu ea. Dar dupa ceva timp, chiar am inteles ca direct la ea m-au dus.