Firma

Cautarea

Perspectiva Chung Ae (si la media) 

Totul a decurs conform planului la firma. IN timp record mi-am terminat munca. Si am avut chiar timpul necesar sa mai trec o data pe la bunicul Park. Si sa discut in biroul sau despre viitoarele planuri de actiune si investitii cu care urma sa se ocupe acesta.

Mi-am oferit parerea si sfaturile, am facut cateva programari pentru acesta si cate rezervari pentru cateva zile in alte tari (bunicul mai trebuia sa mearga si pe teren cateodata) apoi m-am asigurat sa ii prezint ultimele documente din acea zi. Plus intregul program al acestei saptamani, cu toate intalnirile si ora exacta.

Nu am realizat cat de repede a trecut timpul pana ce bunicul nu mi-a spus ca pot pleca acasa si ca este tarziu. Cand m-am uitat la ceasul de la mana am intepenit. Era adevarat.

Aproape 16:30 pm.

-A fost o zi plina, sa ai grija de tine. Vrei sa chem soferul meu personal sa te conduca acasa?

L-am refuzat pe bunicul Park si am parasit biroul cu sufletul impacat.

-Ma bucura sa il vad asa mandru de mine si de fericit. Chiar daca sun doar un biet secretar al sau. Ma bucur ca munca si realizarile mele in final au prins radacini si se vad. 

Zambesc si mai mult cand ma vad salutat de colegi si colege. Am discutat cu cativa dintre ei. Pana ce m-am izbit de Se-jun.

-Ai uitat de intalnirea noastra? Vino frate! sunt tras de brat si ma alaturi atunci celorlalti. Chjiar atunci telefonul imi suna brusc.

Doar ce iesisem din firma si ne indreptam spre un club, poate, sau un restaurant.

Nu eram sigur.

-Yobuseyo? spun dupa ce ma indepartez de colegii mei.

-Sunt eu, Jin-hee. Vocea ei ma izbi in plin. Si am crezut pret de o clipa ca voi cadea din picioare.

-Ce este? Ti-e rau? Nu imi spune ca ai baut!

-Nu conteaza ce se intampla cu mine. Nu mai sunt importanta. In aceasta poveste.

-Jin-hee, de ce vorbesti astfel?

-Am vorbit cu Chul-moo. La telefon si cu Ji-hoon. Am inteles ca nu vrei sa ne mai vezi vreodata. 

-Honna!

-Iti voi respecta dorinta, dar am o singura cerere din partea ta. simt cum vocea ii devine atunci tensionata.

Si inghit in sec pregatindu-ma pentru ce era mai rau.

-DAR SA IMI ADUCI FRATELE INAPOI! ALGHESOYO? NU IMI PASA CE VEI FACE, ORI CE VEI SPUNE, DACA NU IL GASESTI, MA VOI RAZBUNA PE TINE. AI INTELES? NU TE VOI IERTA IN VECI PENTRU ASTA, CHUNG AE. POTI LOVI IN MINE, DUPA. ACCEPT BUCUROASA. DAR NU IN FRATELE MEU. NU MERITA ASTA, SA TE JOCI CU SENTIMENTELE LUI. STII CAT DE SCARBA IMI ESTE ACUM DE MINE? POATE NU AR FI TREBUIT SA ITI TIN PARTEA IN VECI. SI SA FIU DE ACORD CU CELALALT. DACA STIAM CA ASA DE NERECUNOSCATOR SI UN PLAYER MAI ESTI, CARE IMI PUNE FRATELE PE AL DOILEA LOC, MAI BINE NU TE INTALNEAM IN VECI! 

-CHANGAMAN. STAI CATEVA CLIPE. DAR CE S-A INTAMPLAT?! spun eu cu voce stinsa, dar la fel de agitat acum.

Imi aud in spate colegii cum ma vorbesc.

-Tae-soo a disparut. Nu si-a luat nici macar telefonul cu el. Nu stim unde este. Nu am putut suna la politie. Stii ca trebuie sa anunti dupa 48 de ore. Nu am dat de acesta. Nu mai vrea sa se intoarca, a spus in acel bilet de tata. DAR EU FAC PARIU CA TU ESTI ADEVARATUL MOTIV AL DISPARITIEI SALE.

-ARRA.

-SI ATUNCI? CE VEI FACE?! DACA STII! ZBIERA EA PRIN TELEFON. SI O AUD ATUNCI HOHOTIND IN TELEFON. MAMA E DISTRUSA. A LESINAT. TATA SI ACUM IL CAUTA. IMPREUNA CU VARUL MAMEI. TOTI SUNTEM INTORSI PE DOS. NICI UNCHIUL SEO NU ESTE. SUNTEM DISTRUSI.