Amy POV
- Lu..Lu...Luke? spun eu simtind cum lacrimile mi se scurg pe obraji.
- A-A-Amy? se balbaie si el.
Am sarit imediat in bratele lui strangandu-l in brate sidand frau liber lacrimilor. El mi-a raspuns la imbratisare si si-a bagat capul in scobitura gatului meu plangand si el.
- Imi pare asa de rau! E numai vina mea! Am fost o proasta si sunt o proasta! Din vina mea esti asa acum! Imi .. Imi pare rau Luke! spun eu printre lacrimi.
- Nu... Nu nu nu! Nu e vina ta! Eu te-am ranit eu te-am facut sa suferi! Aveai tot dreptul sa fii suparata pe mine! Eu...e-eu nu te merit Amy! spune el incepand sa planga mai rau.
- Nu Luke nu spune asta! Da eram suparata dar nu ar fii trebuit sa reactionez in felul ala! Din cauza mea tu ai stat inchis in camera ta. spun eu printre lacrimi rupand imbratisarea. Uitate la mine Luke. ii spun eu si el isi ridica capul. Un an. Un an mama si Tim au incercat sa ma faca sa trec peste. Un an in care nu am mai vorbit cu nimeni si tot un an in care m-am gandit doar la tine.
