Adăpostul

2016

" Astazi 8.06.2016 se fac 10 ani de la incendiul de la orfelinatul din Detroit unde au fost victime 23 de copii si 9 adulti. Dupa 10 ani autoritatile inca nu gasit cu exactitate  cauza incendiului, deocamdata sunt doar presupuneri inconcrete despre masacrul care i-a lasat cu gura cascata pe autoritati.Vorbele specialistilor spun ca incendiul nu ar fi fost pornit de la gaz sau de la alte obiecte. Autoritatile spun ca sunt sanse ca cineva sa fi izbucnit acest incendiu. Dar cine? Mai multe detalii de la colega noastra..."

-Nina, inchide televizorul si nu mai te gandi la incendiu, important ai scapat nevatamata si soarta ta nu a fost ca acelor copii. Scoate-ti asta din cap! Au trecut 10 ani Nina...
-Tată, stiu ca a fost un miracol ca nu am patit nimic -de fapt nu a fost un miracol, ea era miracolul- dar intamplarea aia m-a marcat. Incerc din rasputeri sa nu imi mai stea mintea la incendiu dar am fost traumatizata de ce am vazut acolo si crede-ma ca e greu sa nu ma gandesc la copiii aceia arsi de viu si de toate urletele. De fapt ceea ce a marcat-o pe Nina in adevaratul sens al cuvintului e ca ea a pornit incendiul, i-a ucis pe ostatici, pe prietenii ei din casa, pe sora Charlotte care ii era ca o mama, pe toti, pe toti inafara de Azara.
-Gata, nu ne mai gandim la asta, important e ca a trecut, dar gandeste-te ca daca nu era incendiul eu nu te gaseam, nu te adoptam si niciunul dintre noi nu avea viata asa de fericita! Acum termina-ti cerealele si du-te sa prinzi autobuzul ca astazi nu te pot duce la scoala.

În urma cu 10 ani:
Simti furnicaturi in maini iar intr-o fractiune de secunda casa luase foc. In acel moment Nina a inceput sa planga, nu mai intelegea ce se intampla in jur, ce se intampla cu ea. Singura imagine pe care o vedea erau oamenii arzand de viu.
-Nuuu!, striga Nina disperata, ce am facut?!
Nina privea cum toti prietenii ei din casa, surorile si ostaticii luau foc, focul le domina corpul, nu mai era cale de intoarcere...mai putin, femeia acea blonda cu ochi verzi care i-a explicat Ninei ce s-a intamplat cu ei. Nina observase ca focul nu ajunsese la femeie. Profitand de situatie Nina a sarit in ajutorul femeii.
-Vino cu mine!, striga Nina.
- Nu! lasa-ma aici! Este mai bine..., spuse femeia cu o privire indurerata.
-Ai innebunit?!, striga Nina, e singura noastra sansa sa scapam si sa ducem o viata mai buna! Ridica-te si haide sa scapam de aici!
Nina a dezlegat-o pe femeie, s-a uitat in jur pentru a cauta o cale libera dar singura cale libera era cea din stanga, unde erau asezate corpurile carbonizate ale surorilor. Nina se impacienta, singura cale libera si singurul mod de a trece era sa calce pe cadavrele surorilor, arse de viu, cadavrul lui Charlotte care a avut grija de ea de la 8 luni ca o mama, dar si cea care a torturat o multime de oameni la viata ei. Nina si-a luat inima in dinti si a pasit speriata pe ele. Dar sacrificiul a meritat. In 5 minute au putut iesi din casa nevatamate, ea cel putin.
-Si acum ce facem?, spuse femeia impacientata.
-Eu sunt in casa asta de cand ma stiu si nu stiu pe unde sa o luam ca sa ajungem in oras!, spuse Nina care abia rasufla.
Dar din fericire pentru ele pompierii au ajuns acolo. Nina era nedumerita, epuizata. Unul dintre pompierii care ajunsesera acolo s-a indreptat catre ele.
-Buna seara, imi puteti spune cauza incendiului!, striga pompierul.
- Nu stim ce s-a intamplat! Eu eram intr-un tunel in care surorile din casa ne-au inchis acum ceva timp si ne-au torturat. Am auzit urlete si m-am panicat. Dupa aceasta fetita, Nina, a coborat sa ne salveze dar numai pe mine m-a putut dezlega, si am fugit inainte sa se raspandeasca focul in toata casa.
-Cum va numiti domnisoara?
- Ma numesc Azara, am 19 ani, sunt orfana si am descoperit tunelul in care am fost torturata acum cativa ani. Pe acea vreme acolo tineau oameni care se presupunea ca erau posedati. Cand am aflat de tunel am fost legata de acele scorpii ,m-au infometat, insetat si torturat. Ca pe toti ceilalti ostatici, care acum sunt cenusa.
Pompierul facu un semn din mana unui politist.
-Du-le te rog la sectie si interogheaz-o pe domnisoara Azara, iar pentru fetita gaseste un adapost nou.

-Ciara, vino aici!, striga Sergio.
-Acum vin! striga Ciara iesind din bucatarie.
"Stire de ultima ora. Un incendiu a izbucnit in orfelinatul din Detroit. Pompierii incearca sa opreasca focul de jumatate de ora. Deocamdata nu se stie exact numarul victimelor, dar se estimeaza a fi in jur de 25 de oameni, inclusiv copii. Cauza incendiului inca nu este gasita. Doar 2 persoane au putut sa iasa din incendiu. Nina, o fetita de aproape 4 ani, care este considerata o eroina pentru ca a salvat-o si pe Azara Nilson in varsta de 19 ani. Revenim cu mai multe detalii."
-Ce dezastru!, spuse Ciara.
-Stiu, dar uita-te la minunatia asta de fetita cu ochi violeti! Ciara, am incercat atata vreme sa facem copii, dar nu am reusit. Acum un an ai spus ca daca gasim copilul potrivit pentru noi sa il adoptam fara a ezita. Ei bine, cred ca aceasta fetita este copilul potrivit.
-Si ce vrei sa spui, vrei sa adoptam fetita? Sergio nu stiu daca este un lucru bun!
-Ciara, cred ca e cea mai buna oportunitate pe care am avut-o in toti anii acestia! Fetita asta pare o fetita puternica, hotarata, este prototipul de copil pe care ni-l dorim! Cred ca in sfarsit avem sansa de a fi fericiti cu acest copil, spuse Sergio.

Nina a fost adusa la sectie si dusa intr-o camera de interigatoriu pentru a sta pana politia ii va gasi un adapost nou.Ajunsa in camera de interigatoriu a venit un politist.
-Buna ziua domnisoara, imi puteti spune ce s-a intamplat mai exact acolo?
Nina i-a povestit politistului cum sora Charlotte se purta cu ea ca si cu o fiica. Cum ei i-a venit rau si cum accidental a gasit tunelul.
Ei bine, Nina de aici a schimbat povestea.
-Eram socata de ce vazusem. Stiam ca daca surorile o sa ma prinda acolo am sa patesc acelasi lucru ca si ceilalti din tunel. Speriata, am plecat repede din tunel si am mers in bucatarie sa beau putina apa si sa ma linistesc. Dintr-o data aud urlete si simt miros de fum. Am vazut focul si pe surori arzand in el. Am fugit sa salvezi ostaticii dar am putut sa o salvez doar pe fata aceea, Azara. Am iesit din casa inainte ca focul sa se raspandeasca.
Nina observase ca un politist intrase in camera si ii sopti ofiterului ceva la ureche. Nina ciuli urechiile dar nu auzi mare lucru.
-A venit un italian sa adopte fetita, domnule ofiter.
-Du-te si spune-i sa completeze actele de adoptie.Eu voi vorbi cu fata.
Politistul pleca.
-Nina, spuse ofiterul cu o voce blanda, ai vrea sa ai si tu o familie ca toti ceilalti copii? Sa nu mai stai prin adaposturi si sa ai o familie adevarata care sa te iubeasca? Pentru ca acum ai oportunitatea! Chiar acum a venit un domn si a spus ca vrea sa te adopte!
Nina a ramas socata, nu ii venea sa creada ce se intampla. Dupa atata timp, dupa prin tot ce a trecut, cineva o dorea. De mult timp nu simti un sentiment asemanator.
-DA, exclama Nina plina de bucurie.
-Foarte bine! Vino cu mine sa te prezentam viitorului tau tata.