how I met Elizabeth Taylor

Capitolul 1

*conversatie prin mesaje*

Elle: Ai facut cumparaturile?
Mia: Nu, scuze, chiar am uitat. Le fac eu data viitoare, promit. <3
Elle: Okay... -_-

Elizabeth
Mai aveam o strada si ajungeam acasa. Acum trebuia sa ma intorc si sa merg la magazin. Nici nu intru bine inauntru si deja toate privirile se indreapta spre mine. Profit de atentia primita si imi trec mana prin par. Deja vad femei cu sotii la magazin, care fie le dau o palma, fie le arunca o privire urata. Cat poate sa ma amuze asta!

Chiar mi-ar placea sa am si eu parte de o provocare, nu numai de obsedati in calduri care lesina imediat ce ma vad. Incep sa cred ca toti sunt asa si asta e al naibii de plictisitor.

Pe masura ce trec de la raion la raion, privirile tututor ma urmaresc. Unii raman in umbra, altii se ofera sa ma ajute cu cosul.

-Domni...

-O sa te opresc chiar aici. Presupun ca ai in gand o replica de genul "Domnisoara cosul ala pare foarte greu, nu vrei sa te ajut cu el?" si raspunsul este nu, multumesc, poti sa te duci linistit sa impingi un perete sa vezi daca se misca.

-Dar nu asta voiam sa te intreb...

-Atunci?

-Stii cat este ceasul? E timpul sa...

-Te cari de aici, la revedere.

Merg mai departe lasand in urma mea inteligentul cu care tocmai am vorbit si ma indrept spre casa de marcat. Deja aud casieritele vorbind intre ele despre bruneta focoasa care a intors pe dos magazinul si nu ma pot abtine sa nu rad.

In momentul in care ajung, se deschide o noua casa si merg acolo. Casierul incepe sa imi scaneze produsele si la un moment dat isi ridica privirea. Timpul pentru putina magie! Il privesc seducator in timp ce imi deschid fermoarul de la geaca de piele numai putin.

-Cat trebuie sa va dau?

-Um...57 de dolari.

Vedeam clar ca suma pe care trebuia sa o achit era putin mai mare, dar  eram sigura ca daca dau de doua ori din gene, primesc o mica reducere. Dupa cum am mai spus, barbatii sunt toti la fel. Toti se lasa fermecati de mine si oricat de tare m-as plange de situatia asta, imi ofera o multime de avantaje.

In cele din urma, ajung acasa. De ce fac eu cumparaturile iar? Saptamana asta trebuia sa le faca Mia! Ar trebui  sa se maturizeze. Scuzele de genul "sunt sora mai mica, tu trebuie sa ai grija de mine" nu mai sunt valabile de mult. In fine. Sa zicem ca a scapat si de data asta. Dar unde este? In mesajul sau nu a spus ca e plecata undeva...

Pasesc in viteza prin tot apartamentul in cautarea surorii mele, dar aceasta nu e nicaieri. "Poate e prin oras" , imi spun si ma indrept catre bucatarie cu sacosele care sunt deja pe punctul de a se rupe. Injur in sinea mea cand vad ca una dintre portocale a decis sa isi ia zborul spre libertate si sa cada. Asez sacosele pe blatul din bucatarie si observ pe acesta un biletel.

"Am plecat in club cu fetele. Nu am reusit sa imi gasesc cheile asa ca te rog mult sa nu imi incui usa. XOXO, Mia"

Zambesc la gandul ca, dupa mult timp, am apartamentul numai pentru mine si ma duc sa imi fac un dus fierbinte. Picaturile calde de apa care fac, acum, contact cu pielea mea si playlist-ul meu cu melodii linistite de pe Spotify, iau, ca prin magie, orice urma de oboseala acumulata pe parcursul zilei. Astfel, dupa ce ies cu regret din baie, ma simt mai relaxata decat oricand.

Ma imbrac cu un maiou negru, peste care imi iau un halat alb,extrem de pufos si niste pantaloni de aceeasi culoare si imi iau din frigider cutia cu inghetata cu ciocolata. Ma asez, apoi, pe canapea si pornesc televizorul.