Deddosouru ζ yaoi ζ

ζ prolog ζ

     Atmosfera calmantă a pădurii îl făcea pe Haruki să alunge toate gândurile rele ce îl apăsau. Copacii asemenea unor paznici nemuritori îl făceau pe micuțul Haru să se simtă în siguranță, departe de certurile dintre părinții lui.
     Se așeză la baza unui copac bătrân, inspirând adânc aerul proaspăt al naturii.  Coroana de frunze vii de culoarea smaraldului ofereau destulă umbră, încât căldura lunii iulie să nu deranjeze acel băiețel firav de numai nouă ani.
    Fixându-și privirea pe o micuță veverița ce ronţăia niște alune,  numeroase gânduri îi trec prin cap lui Haru. Își amintește cu dificultate de momentele frumoase alături de mama și tatăl lui, oameni cu inima bună și muncitori, ce din păcate acum au ajuns să se certe din cauza unor aspecte minore. 
    Din cauza atâtor certuri, micuțul copilaș a ajuns să își schimbe modul de gândire. Renunțase la joaca cu mașinuţe,  renunțase la toate plăcerile copilăriei. Dar nu îl deranja,  pentru că știa că asta îl va ajuta pe parcursul timpului.
     Vântul adie ușor prin părul său rozaliu, închizând treptat ochii de culoarea oceanului și un zâmbet slab își făcuse apariția pe chipul său palid.

  —Te-ai pierdut?

O voce necunoscută îl întrerupse pe  Haruki din gândurile sale.  Acesta își ridică capul și privi persoana ce i se arăta. Un băiat cu un păr lipsit de culoare,  alb ca zăpada iernii, cu ochii verzi ca jadul, îmbrăcat doar într-un tricou și o pereche de pantaloni scurți. De asemenea părea cu puțin mai mare decât micuțul Haru.

—Cum te numești? întreabă străinul uitându-se confuz la Haruki.

Haru se ridică analizând persoana ce îi stătea în față.

—Sunt... Mă numesc Haruki.

Spune copilașul uitându-se parcă captivat la figura misterioasă ce stătea în faţa lui. A fost de multe ori în pădurea asta dar niciodată nu a întâlnit pe altcineva înafară de pădurari.

—Sunt Itsuki. Încântat de cunoștință.

Spune Itsuki zâmbindu-i larg lui Haru. Acel zâmbet părea angelic. Parcă ireal. Haru i-a zâmbit înapoi, pentru prima dată reușind să uite de situația din propria familie.