Greseala

#3

  Ma doare din ce in ce mai tare,si incep sa urasc plecarea mea.Poate nu trebuia sa ma gandesc atunci la mine,ci la prietenia dintre noi care incepea sa se vindece,dar fapta este consumata.

  Ma doare...simt cum inima ma doare si se rupe in mii de bucatele,raspandind regrete in tot corpul meu.Regret ca te-am lasat,ok?Regret!Dar ce pot sa fac acum?

  nu arat,dar simt ca mor usor,usor daca nu vorbim,macar ca atunci cand eram certati.Cand sunt cu voi,poate par indiferenta,dar nu sunt.Re3gret ca te-am lasat,si nu inteleg de ce cred ca totul o sa fie mai bine acum ca scriu asta.

  Ma gandesc ca poate o sa vezi asta,slabe sanse,si ca o sa te gandesti la mine macar putin.Nu te mai iubesc ca atunci,ci ca un frate.Primul prieten baiat pe care l-am avut,primul iubit,primul frate,primul regret adevarat...

  Ma rog ca totul sa se schimbe...O sa ma schimb.Promit!O sa fac tot ce este posibil doar ca sa aud macar un "buna" de la tine,dar nu ma lasa cand am mai mare nevoie de tine,te rog...