Eu trecut patru ani de cînd nu se întîlneam privirile noastre! Eu trecînd prin experienţe noi, prin depresii şi vărsînd lacrimi pentru cei care nu au meritat ca să fiu lîngă ei! M-am schimbat, dar nuştiu spre bine sau rău! Mă simţeam destul de bine aşa cum eram, m-am făcut o scorpie, o fată care a suferit şi de timp dezămăgită! Nu am mai iubit aşa ca pe el! Dragostea mea era diferită de cealaltă! Da, am mai dat unul de altul dar întîlnirea noastră a fost scurtă, schimbam doar cîteva vorbe şi atît, mereu era grăbit cînd îl vedeam! El a iubit în tot acest timp, dar consider că pe persoană nepotrivită! Într-o seară de sfîrşit de decembrie am dat unul de altul, atunci mi s-a înflorit sufletul din nou, ochii sclipeau de bucurie că am iarăşi şansa de al privi din cap pînă în picioare, să îi analizez fiecare parte, să îi ascult glasul care îmi alina orice gînd, orice durere a sufletului!
Se organizase sărbătoarea de Anul Nou la liceu! S-a petrecut bine, vesel cu multă energie pozitivă! În seara aceea am dat de el, ne-am întîlnit m-am apropiat, m-am salutat, nu puteam să trec pe alături! Am început a vorbi şi tot nu puteam termina acea vorbă, am ajuns pînă la ceea ca să mă conducă acasă cu maşina! Am vorbit despe el, mai puţin despre mine! A spus că e tot bine, e iubit, e fericit, auzind toate astea mă bucuram îmi părea bine că e fericit, asta doar îmi doream să fie fericit, dacă nu cu mine atunci cu ea! Am ajuns că trebuia să plec, aveam o atracţie faţă de el, vroiam să îl sărut, dar m-am oprit, nu doream să cauzez nişte neplăceri şi să îl întristez!
Atunci a fost ultima privire, ultima atingere!
Şi iarăşi am început a trăi cu speranţa, că îl voi revedea, dar nu în cel mai scurt timp!
Trecuseră timp, mult timp, multe se schimbaseră, multe nu erau aşa cum au fost cîndva, nici eu, nici el! Eram diferiţi! Eram străini!
A trecut prin despărţire, a suferit şi nu e prima dată, fiind că nu alegea persoana care merită iubirea lui! Peste puţin timp primesc mesaj de la el, am rămas surprinsă, nu mă aşteptam că din data de opt noiembrie 2018 se v-a schimba radical nu viaţa mea dar şi a lui, nimic nu era plănuit ! Atunci mi-am mai spus o dată că "Speranţa nu moare ultima", am trăit cu acesta mulţi ani,şi nu voi renunţa la el de această dată! Peste două zile am ieşit, din nou ne-am întîlnit privirile, o schînteie a dragostei fierbinţi a trecut prin noi! Simţiam fiori pe mine, mă simţeam foarte diferit, mă simţeam că îmi aparţine mie, este al meu! În acea seară am vorbit mult, am povestit cum am trăit viaţa unul fără altul, cît am iubit şi pe cine am iubit! Ne-am deschis unul altuia, am aflat multe, fiecare cuvînt îl prindeam cu entuziasm. Ne uitam, ne priveam, ne analizam, nu puteam să îmi iau privirea de el, avea un chip chinuit de încercările dragostei, citeam pe buze că vroia alinare, avea nevoie de mîngîere şi de o iubire adevărată! Mi-a mărturisit că are nevoie de mine şi că vrea să fiu mereu cu el! La un moment, ne-am oprit ne priveam, el încet se apropia de mine, aproape, şi tot mai aproape, mai aproape de buzele mele şi de corpul meu! Din nou un sărut!
