Alaturi de tine

a zecea zi

Am ajuns sa cred ca urasc noaptea. Cum soarele se ascunde, iar in locul lui apare fantastica luna ce vegheaza asupra noastra, lacrimile imi apar pe obraji. Nu stiu de ce.

Doar imi pun capul pe perna si lacrimile imi sunt pe obraji. Poate te vei intreba de ce, dar nu stiu. Nu ma gandesc la nimic si incep sa plang.

Prietenii mei imi spun ca m-am schimbat, ca nu mai sunt acea fata zurlie cu care s-au imprietenit. Le-am zis simplu ca daca nu le convine cum sunt de acum in colo sa ma lase in pace.

Nu esti numai tu de vina pentru suferinta mea. Suntem amandoi. Stiam ca se va ajunge la aceasta ruptura a noastra, dar cu toate astea am continuat sa ne amagim ca va fi bine.

Ne-am facut rau vorbind amandoi. Ne-am facut rau spunandu-ne sentimentele.
Mi-am facut rau punandu-mi toata increderea in tine.
Ti-ai facut rau crezand prea mult in iubirea noastra.

Dar sa nu ne para rau ca ne-am iubit, dragul meu. Sa nu ne para rau ca ne-am iubit fiindca am facut-o sincer. Am facut-o din placere, dar nu a fost bine.

Sper sa realizezi cat de mult te-am iubit si te iubesc.